Zboruri lungi cu bebelușii – sfaturi și ponturi

Bagajul bebelușului

Cred că bagajul ar trebui să fie cât mai ușor, ca să îți dea voie să te concentrezi pe ceea ce e important: petrecut timp cu copilul și partenerul de călătorie. Acestea fiind spuse, trebuie să îmi mărturisesc “păcatele”. La primul meu zbor cu Mirei bagajul a fost relativ ușor, pentru că am fost doar eu cu ea si nu aveam ajutor la cărat. Încă nu începusem diversificarea, iar jucăriile erau mici și ușoare.

Însă primul bagaj într-o călătorie internațională, când a venit și Ryuta cu noi, a fost un monstru. Înainte de nașterea Mirei, noi călătoream cu rucsacul aproape gol în spinare, indiferent de locație. Poate să pară ciudat, dar pentru noi a fost un șoc să avem două valize grele după noi. Evident, ni se părea că nimic din ceea ce am pus în ele nu poate fi lăsat acasă. Ne doream ca Mirei să aibă măcar o parte din lucrurile care o fac să se simtă confortabil. Dar ceea ce îngreuna cel mai mult bagajul era anxietatea noastră, nerecunoscută, dar care ne îndemna să “fail on the safe side”, cum s-ar spune. Acum că am mai căpătat experiență și Mirei e mai mare, suntem ceva mai aproape de idealul bagajului light.

Bagajul de mână pentru bebe e bine să fie separat. Cred că e mai ușor așa pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care controlează bagajele. Asta pentru că lichidele, de exemplu, sunt permise în bagajul bebelușului, chiar dacă sunt interzise adulților.

Neapărat să aveți la îndemână un cardigan, iar copilul să fie îmbrăcat în straturi de haine foarte lejere, pentru că temperatura în avion nu poate fi reglată.

Nu vreau să sperii pe nimeni, dar febra este destul de frecventă la bebeluși în timpul zborului, așa că pentru liniștea voastră e bine să aveți termometrul în geanta de mână. Sfat de la Stan-Pățitul.

Jucăriile din bagaj sunt mai mult pentru adulți, decât pentru copii. Ei vor găși o mulțime de lucruri cu care să se joace pe drum. În multe cazuri nici nu se vor uita la ce ați adus de acasă. Totuși, nu am ajuns încă la nivelul de zen în care să plecăm fără jucării. Le punem într-un ghiozdănel pe care, dacă e în toane bune, îl cară singurică.

Pe copii îi distrează să deschidă și să închidă cutii, pungi, recipiente așa că luăm cu noi jucării mai mici, în diverse cutiuțe sau pouch-uri pe care să le deschidă singură și să descopere ce e înăuntru.

Caietul și creioanele cerate au fost foarte utile, chiar și când Mirei încă nu ținea creioanele în mână (îi desenam noi). Când era foarte mică, cele mai bune jucării au fost niște bucăți de materiale textile, viu colorate sau ilustrate cu povești, cu care am distrat-o în fel și chip. Majoritatea companiilor aeriene oferă jucării sau cărți pentru copii. Noi am descoperit că, chiar atunci când nu ți se oferă nimic din oficiu, vei primi ceva dacă ceri.

(Sursă foto: strangerdadthings.com)

Regulile dupa care ne ghidăm atunci când alegem jucăriile pentru avion sunt să nu deranjeze vecinii de zbor, să nu existe riscul să se rănească cu ele (creioanele și pixurile, de exemplu, pot fi periculoase la o mișcare bruscă) și să nu fie foarte ușor de pierdut (e neplăcut să deranjezi oamenii pentru o piesă de puzzle care a fugit pe sub scaune!).

Sfaturi și ponturi pentru mame

Nu sunt în măsură să dau sfaturi. Cred că nicio mamă nu ar trebui să fie împinsă de la spate în direcția asta. Orice părinte ar trebui să călătorească atunci când se simte pregatit, își dorește și simte că îi va fi bine și copilului. Pe cât de mare e bucuria de a-ți vedea copilul reacționând la lumi, oameni și limbi noi, pe atât de mari sunt consumul de energie și stresul. Un loc nou presupune întotdeauna noi pericole, de care mama e conștientă până la sufocare.

Chiar și atunci când totul merge șnur, îndoielile tot se strecoară în mintea unui tânăr părinte: oare mănâncă copilul suficient, ce facem dacă ia vreun virus ciudat, dacă se rătăcește, dacă e răpit, dacă avem un accident.

Noi am trecut și prin febra mare și prin accident cu chemat salvarea la fața locului, deci aș fi ipocrită și inconștientă dacă aș îndemna pe cineva să ignore toate riscurile pe care le presupune o călătorie. Asta nu înseamnă ca încerc să descurajez de la a călători cu un copil mic, sau cu doi, trei sau mai mulți. Asa cum spuneam, achizițiile care vin în timpul și dupa călătorii sunt fantastice.

Sunt tare mândră că o să îi pot povesti lui Mirei peste ani unde eram când s-a rostogolit prima dată (în Hirosaki), când a spus primul “mama” (în Londra), când s-a ridicat în picioare (în București), când a văzut prima ninsoare (în Hokkaido), când a tăiat primul ei tort aniversar (în Taiwan). Îi sunt recunoscătoare lui Mirei că a făcut mereu echipă bună cu noi atunci când călătorim și cred că sentimentul ăsta că suntem o echipă, pe care cred că îl împărtășim toți trei, a fost ceea ce mi-a dat curajul să calatoresc atât de mult cu ea.  Dar acesta este norocul meu (al nostru?). Clar nu este ceva ce poți forța sau obține prin vreo formulă magică.

(Sursă foto: Unsplash.com/ Octav Cado)