Azi voi scrie despre cât de important este să vorbești cu copilul tău încă din prima zi de când apare pe lume. Eu și partenera mea am început să vorbim cu Noria din primele noastre momente împreună.
Când am venit cu ea de la maternitate, ne-am oprit în parc și i-am vorbit despre copaci, păsările din parc și despre apă. Când am ajuns acasă, i-am prezentat tot apartamentul și am continuat să facem asta, zilnic.
Când a început să meargă și ieșeam cu ea afară la joacă, am început să-i explic ce înseamnă stânga și ce înseamnă dreapta, chiar dacă era prea mică.
Când urca scările la tobogan, îi spuneam mereu: „acum pui piciorul stâng, acum dreptul”. Când o dădeam în leagăn, îi spuneam: „în față, în spate”. Dacă o luam în brațe și o ridicam, spuneam: „sus, jos”. Și așa mai departe.
Când atingea ceva, îi explicam ce este. Am petrecut foarte mult timp în parcul de lângă casă, în primii doi ani. Parcul a fost sala noastră de clasă, unde Noria a învățat primele noțiuni despre lumea înconjurătoare.
Când treceam cu căruțul pe lângă un copac a cărui denumire o știam, îi spuneam și ei ce copac este, chiar dacă avea doar câteva luni. Sau pe lângă ce floare, ce pasăre am trecut și tot așa.
Când a început să vorbească mai bine, deja știa foarte mult obiecte, deoarece le auzise numele de mii de ori de la noi.
Pe la 2 ani, Noria a început să fie tot mai curioasă și tot punea întrebări: ce este asta și asta și asta. Îi răspundeam mereu, cu răbdare.
Câteodată se întâmpla să nu știu nici eu ce este acel copac sau floare, însă căutam pe internet și când mai trecem pe lângă el, îi spuneam: „uite Noria, acum știu ce este acest copac dar căutăm împreună când ajungem acasă”.
Am încercat amândoi părinții să vorbim foarte mult cu ea, încă de pe vremea în care era doar un bebeluș, și bine am făcut. Oare am vorbit degeaba? Cu siguranță nu.
Dacă vorbești frecvent cu bebelușul tău, acest lucru îl ajută să își dezvolte vocabularul cât mai mult și cât mai repede. În paralel, Miruna i-a citit o mulțime de cărți, zilnic.
Unele persoane se uitau puțin cam dubios la mine când era Noria bebe, iar eu o țineam în brațe și îi explicam tot felul de lucruri.Nu regret efortul, pentru că acum sunt foarte fericit că am făcut asta, deoarece vocabularul Noriei și dorința de cunoaștere sunt foarte dezvoltate.
Am vrut să o expunem pe Noria la cât mai multe lucruri, așa că mergeam cu ea pe la muzee, locuri de joacă și alte parcuri. Nu circulam mereu cu mașina, deoarece Noria iubea să meargă cu transportul în comun. Când mergeam cu tramvaiul, observa o mulțime de lucruri pe drum.
Îmi plăcea și îmi place foarte mult să stau să o ascult, să-i răspund la toate întrebările. Faptul că am vorbit cu ea mereu, încă de la început, a făcut-o să fie foarte curioasă, să descopere și să învețe cuvinte și lucruri noi.
Știu că nu este foarte ușor să îi răspunzi copilului la sutele de întrebări, și mai știu că nu mulți părinți au răbdare să facă asta. Însă, dacă veți face acest efort pentru copilul vostru, nu va avea decât de câștigat!