Iulia Panait este o româncă care trăiește alături de cei doi copii ai săi în Danemarca.
Aflăm în continuare în partea a doua a interviului cu Iulia, cum este să trăiești și să mergi la școală în statul danez.
Acest articol face parte dintr-o serie de interviuri ale Revistei Margot despre „Familii de români în străinătate“, unde abordăm problema educației în alte state ale lumii.
Citește aici și prima parte a discuției cu Iulia despre cum este să crești un copil în statul danez.
Revista Margot: Care este modul de lucru și cum se desfășoară comunicarea dintre elevi și profesori. Dar dintre părinte și profesor?
Iulia: Se folosește un sistem online prin care suntem informați despre activitățile zilei, boli, precum și orice alte cerințe. Există, desigur, și întâlniri cu părinții unde se discută varii propuneri care au fost trimise anterior către grădiniță. În cazuri particulare, se discută one-to-one cu părintele copilului implicat.
Revista Margot: Care este diferența dintre școlile de stat și cele private?
Iulia: Din păcate nu pot discuta foarte mult subiectul, întrucât băiețelul meu are doar 4 ani și merge la grădiniță.
Din ceea ce am auzit însă, școlile private pun mai mult accent pe individ și abilitățile sale. Nu aș putea să povestesc din experiență proprie dacă este adevărat și în ce măsură. Școlile private sunt foarte scumpe și foarte mulți danezi consideră școlile de stat la fel de bune ca cele private.
Revista Margot: Cum se desfășoară interacțiunea socială dintre copil și colegii săi? Cât de ușor se împrietenesc străinii cu localnii? (atât la școală, cât și în viața de zi cu zi)
Iulia: Damian, băiețelul meu, este foarte sociabil și vesel. Mă bucur să pot spune că este invitat la playdate-uri și niciodată nu am simțit că ar fi discriminat în vreun fel.
Atâta vreme cât s-a născut în această țară și vorbește limba, nimeni nu îl intreabă de unde vine, ceea ce mă bucură enorm. Pentru noi însă lucrurile stau puțin diferit. Am și acum momente după toți acești ani în care nu mă simt ca acasă. Motivul zic eu este, totuși, diferența de cultură și mentalitate: mă întâlnesc încă cu situații pe care nu știu cum să le abordez, și mă gândesc mereu să nu par ciudată sau o „străină”. De exemplu, în cazul play-date-urilor, aici este ceva obișnuit să duci copilul și să îl lași câteva ore, după care ești sunat de respectivul părinte care îi supraveghează pe cei mici să mergi să „ridici” copilul. Așa că, prima oară, a trebuit să întreb care este cutuma. Nu este, evident, interzis să stai cu copilul, dar nu este nici ceva comun.
Revista Margot: Legat de sistemul de învățământ, care au fost dificultățile pe care le-ați întâmpinat? Dar lucrurile asupra cărora ai avea comentarii negative?
Iulia: La grădiniță, spre deosebire de România, copilul nu este obligat să facă un anume lucru dacă nu prezintă interes pentru el. Dimpotrivă, se încearcă găsirea celei mai bune soluții pentru a implica copilul în activitatea respectivă, dar într-un mod plăcut.
Revista Margot: Ce sfaturi aveți pentru mămicile românce care intenționează să se mute în această țară?
Iulia: Înarmați-vă cu multă răbdare. Limba este grea, poate chiar imposibilă, mai ales la început. Vremea este mohorâtă jumătate din an și ești departe de familie, prieteni și toți cunoscuții. Nu uita scopul venirii tale aici, nu-ți pierde motivația și încearcă să îți faci prieteni, indiferent de originea lor, ei sunt cei care te vor scoate la lumină în zilele mai puțin bune.
Pentru a se familiariza și învăța despre reptile, la grădiniță au fost aduși câțiva șerpi. Copiii i-au putut mângâia, sub supraveghearea adulților.
Revista Margot: Cum arată o zi din viața copilului tău?
Iulia: În timpul săptămânii copiii merg la gradiniță, noi la muncă.
Ei își încep programul in jurul orei 9.00, dar mai au și zile când încep la 7.00, în funcție de orarul nostru, al părinților. La ora 16.00 îi luăm de la grădiniță și mergem spre casă sau mai petrecem timp afară, dacă este cald; apoi pregătim masa, ne mai jucăm împreună și ne pregătim de culcare.
Revista Margot: Ai alege vreodată ca cel mic să învețe în sistemul educațional românesc?
Iulia: Deși nu am luat contact cu învățământul românesc decât atunci când am fost elevă, spun cu mâna pe inimă că nu aș alege să îmi las copiii în sistemul educațional din România. Problema nu este neapărat legată de ce anume învață, ci de modul în care este implementată educația, cum sunt tratați copii si de faptul că mi-ar fi probabil teamă în permanență că, poate, „doamna” nu le acordă copiilor același interes ca celorlalți pentru că nu a primit o „mică atenție” din partea părinților.
Revista Margot: Ce înseamnă pentru tine a-ți crește copilul în străinătate?
Iulia: Înseamnă șansa lor la o viață mai bună, fericirea faptului că le pot oferi ocazia să aibă alt start și alte oportunități.
Băiatul meu, la aproape 5 ani, vorbește daneza și româna fluent și, de curând, a început și engleza.
Nu este deloc ușor, căci trebuie să adopți felul relaxat al danezilor de a privi lucrurile și să te adapezi.
Este posibil ca la început să fi părut un pic o mamă „elicopter”. Mi s-a spus chiar de la gradiniță să nu mă stresez prea mult sau să analizez prea mult lucrurile. Un alt dezavantaj ar fi că trebuie să sacrificii tradiții, deși noi încercăm, să facem un mix între adaptarea la tradițiile și obiceiurile daneze și cele din România.
Revista Margot: Cum este abordată competivitatea între copii? Cum se procedează în cazul concursurilor școlare, dacă ele există?
Iulia: Nu cunosc din păcate. Din câte am observat, la gradiniță se pune accent pe colegialitate și ajutor reciproc, în același timp recunoscându-se meritele câștigătorului.
Revista Margot: Cât de ușor este pentru tine ca mamă să-ți faci prieteni printre mămicile locului?
Iulia: Nu este ușor. Dar să fiu sinceră am și renunțat la acest gând. Danezii sunt oameni destul de reci. Intri greu în cercul lor intim, dar odată intrat, rămâi acolo o lungă perioadă de timp.
Lucrând într-un magazin internațional, am întâlnit persoane din toate colțurile lumii, persoane de care am simțit că îmi este mai ușor să mă apropii, comparativ cu mamele din Danemarca. Este greu să relaționezi cu cineva care nu știe mai nimic despre țara sau cultura ta. Interacționez mai mult cu mamele de origine străină, dar nu la grădiniță, ci în alte cercuri sociale (mame pe care le cunosc, de exemplu, de la muncă).
Click pe numărul 2 pentru continuarea articolului
Eva, fetița Iuliei, la locul de joacă
Revista Margot: Cum sunt integrate mamele în societate?
Iulia: Spre surpinderea mea, în Danemarca, să fii mamă și să ai un copil nu este văzut ca un impediment social sau carieristic.
Un lucru care m-a șocat la începutul a fost faptul că sunt oferite mamelor multe posibilități de socializare. Imediat după naștere, îți este alocată o asistentă care te vizitează acasă până la un an după nașterea copilului.
Dacă vrei, poți fi înscrisă într-un „modregruppe” sau grup de mame, din zona ta, cu copii de vârste apropiate.
De asemenea, există posibilitatea ca mama să participe la ședinte de fitness sau yoga, în care poți merge împreună cu copilul.
Revista Margot: Ce facilități oferă statul părinților? (Care este situația mamelor de carieră/ a celor care stau acasă/sau a mamelor care au slujbe cu jumătate de normă)
Iulia: Mama are dreptul la patru săptămâni de concediu, înainte de termen. Dacă aceasta naște mai devreme – pierde restul săptămânilor alocate. Dacă aceasta naște mai târziu – se extinde fără probleme perioada de concediu.
Imediat după naștere, mama are dreptul la 14 săptămâni de concediu, iar tatăl are dreptul la două săptămâni pe care le poate lua în primele 14 săptămâni de la nașterea copilului.
După cele 14 săptămâni, ambii părinți au voie la 32 de săptămâni (deci 32×2) dar sunt plătiți numai pentru 32.
Aceste săptămâni pot fi împărțite de către mama și tata cum doresc. Ele se pot lua total sau parțial, împreuna sau successional până la vârsta de 9 ani a copilului. Acestea sunt regulile generale, dar pot fi modificate dacă ești student, ai propria firma, ești în șomaj, și în alte condiții speciale scrise în contractul de muncă.
Sistemul creșelor și al grădinițelor este foarte bine pus la punct, căci aici este ceva normal să duci copilul la creșă de la doar 6 luni. Da, știu, sună groaznic, veți spune. Și eu am fost deseori frustrată când mi s-a reproșat că duc copilul „ așa mic” la creșă, deși ambii copii au fost înscriși în sistem deja după 10 luni.
Aceste măsuri reprezintă un ajutor care se oferă mamelor care vor să muncească. Dacă nu muncești, ai dreptul să ții copilul acasă până la vârsta de 3 ani, dar apoi acesta trebuie înscris la grădiniță.
Socializarea timpurie este, consider eu, benefică atât pentru copil, cât și pentru mamă. Mama se poate întoarce în câmpul muncii mai ușor după 1 an, decât după 2 sau 3 ani de concediu maternal.
Revista Margot: Cum ajută financiar statul danez mamele sau familiile cu copii?
Iulia: Statul te ajută financiar în măsura în care ai muncit o anumită perioadă și ai plătit taxe.
Există o alocație trimestrială alocată fiecărui copil, de valori diferite, în funcție de vârsta copilului.
De asemenea, în funcție de perioada petrecută de către mamă în câmpul muncii, acesteia i se oferă doar un anumit procentaj din alocație.
Revista Margot: Sunt implicați tații în procesul de creștere al copilului?
Iulia: Tații sunt foarte implicați în creșterea copiilor. Aici este normal să vezi un tată singur, la plimbare cu căruciorul sau singur cu copiii, fără mamă.
Revista Margot: Cum este sistemul de sănătate destinat copiilor? Gratuit? Sunt analizele și investigațiile medicale incluse? Etc.
Iulia: Este gratuit în măsura în care ești înscris în sistemul danez de sănătate și deții un CPR și un card galben/ card de sănătate prin intermediul căruia se desfășoară toate consultațiile.
Trimiterile se fac de la doctorul de familie către specialiști.
Există, desigur, și opțiunea doctorilor privați, însă, în cazul lor, consultația trebuie plătită. Analizele recomandate de medicul de familie sunt gratuite.
De exemplu, am născut în Danemarca de două ori, fără să plătesc nicio coroană.
Eva, mângâind iepurașii de la un centru de îngrijire al animalelor
Revista Margot: Există momente în care să ieșiți doar voi doi fără copii? (În ce fel se desfășoară aceste ieșiri? Apelând la play-date-uri/ la bone?)
Iulia: Momentan sunt norocoasă să o am pe mama în vizită.
Înainte nu prea ieșeam decât în puținele momente în care duceam copiii la grădiniță și ne luam o zi liberă de la muncă, zi pe care o petreceam împreună cum credeam de cuviință.
N-am apelat niciodata la bonă. Asta pentru că ar fi reprezentat un cost prea mare, pentru aproximativ cinci ore am fi plătit bonei aproximativ 300 RON. Ar „face mai mult ocaua, decât daraua”, conform unei zicale românești.
În ceea ce priveste playdate-urile, suntem încă novici în asta. Băiatul nostru a început recent să fie invitat la diverse petreceri și ne-a luat puțin timp să ne obișnuim cu ideea de a-l duce și lăsă acolo.
Revista Margot: Particularități ale țării? Ce lucruri pe care nu le-ați mai întâlnit în altă parte v-au șocat? Sau ce anume ți-a fost greu să înțelegi/ să accepți la contactul cu noua cultură? (n.r. ne putem referi aici si la partea de food, fashion etc)
Iulia: Uitându-mă înapoi, cred că ce m-a șocat cel mai mult a fost să văd cărucioare aliniate în fața geamurilor restaurantelor sau cafenelelor, cu copii dormind în ele, în timp ce mamele stăteau înăuntru la căldură, bucurându-se de o cană de cafea sau de un prânz liniștit.
Șocul a fost cu atât mai mare când am realizat că Ministerul Sănătații din Danemarca recomandă ca bebelușii să doarmă afară încă de la naștere, la temperaturi de maximum -10 Celsius.
Am fost reticentă, mai ales la primul copil; mi se părea o barbarie, dar după ce l-am scos pe Damian în cărucior, pe balcon și am realizat că doarme câte 2-3 ore legate la 0 grade (îmbrăcat, evident, corespunzător), m-am liniștit și, încetul cu încetul, am adoptat același stil. La noi, adevărata încercare a fost să-i facem pe copii să doarmă la prânz în casă.
În ceea ce privește mâncarea, danezii (și nu doar ei) sunt mari fani liquorice sau lemn dulce. Nu am înțeles niciodată cum pot mânca așa ceva. Există jeleuri cu aroma aceasta, înghețată și creme.
Fashion … e mult spus. Confortabil e cuvântul cheie, iar negrul este „culoarea” predominantă. Ce m-a suprins iarăși a fost relaxarea și ușurința cu care fac anumite lucruri. Știu că poate suna ciudat, însă aici, în stația de tren, este ceva obișnuit să vezi pe cineva stând pe jos, dacă nu sunt locuri libere pe bănci.
Oamenii relaxați și zâmbitori au fost iarăși ceva ce mi-a atras atenția. Venind din România, unde lumea este încruntată, grăbită și plictisită, aici am întâlnit oameni răbdători și zâmbitori.
Îmi amintesc și acum de prima întâlnire cu traficul danez, când aveam impresia că toată lumea este foarte înceată, comparând, desigur, cu stilul de condus românesc care este unul agitat.
Revista Margot: Există lucruri de care te-ai putea lipsi? Ce te agasează cel mai tare în țara de adopție?
Iulia: După atâția ani, nu cred că mai există ceva ceva care să mă agaseze. Înveți cumva să iei lucrurile cum vin și să te bucuri de esențial, în dulcele stil danez. Am învățat să nu mai pun accent pe „cât” ci pe „cum” și „cine”.
Dacă ar fi să menționez ceva, ar fi totuși vremea. Mi-e dor, sincer, de lunile de vară de la noi și de cele patru anotimpuri. Aici e un fel de primăvară-toamnă continuă, cu ploaie, vânt și soare doar ocazional.
Prânz special cu grădinița