VIAȚA ȘI SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN DANEMARCA – PARTEA II

Revista Margot: Cum sunt integrate mamele în societate?

Iulia: Spre surpinderea mea, în Danemarca, să fii mamă și să ai un copil nu este văzut ca un impediment social sau carieristic.

Un lucru care m-a șocat la începutul a fost faptul că sunt oferite mamelor multe posibilități de socializare. Imediat după naștere, îți este alocată o asistentă care te vizitează acasă până la un an după nașterea copilului.

Dacă vrei, poți fi înscrisă într-un „modregruppe” sau grup de mame, din zona ta, cu copii de vârste apropiate.

De asemenea, există posibilitatea ca mama să participe la ședinte de fitness sau yoga, în care poți merge împreună cu copilul.

Revista Margot: Ce facilități oferă statul părinților? (Care este situația mamelor de carieră/ a celor care stau acasă/sau a mamelor care au slujbe cu jumătate de normă)

Iulia: Mama are dreptul la patru săptămâni de concediu, înainte de termen. Dacă aceasta naște mai devreme – pierde restul săptămânilor alocate. Dacă aceasta naște mai târziu – se extinde fără probleme perioada de concediu.

Imediat după naștere, mama are dreptul la 14 săptămâni de concediu, iar tatăl are dreptul la două săptămâni pe care le poate lua în primele 14 săptămâni de la nașterea copilului.

După cele 14 săptămâni, ambii părinți au voie la 32 de săptămâni (deci 32×2) dar sunt plătiți numai pentru 32.

Aceste săptămâni pot fi împărțite de către mama și tata cum doresc. Ele se pot lua total sau parțial, împreuna sau successional până la vârsta de 9 ani a copilului. Acestea sunt regulile generale, dar pot fi modificate dacă ești student, ai propria firma, ești în șomaj, și în alte condiții speciale scrise în contractul de muncă.

Sistemul creșelor și al grădinițelor este foarte bine pus la punct, căci aici este ceva normal să duci copilul la creșă de la doar 6 luni. Da, știu, sună groaznic, veți spune. Și eu am fost deseori frustrată când mi s-a reproșat că duc copilul „ așa mic” la creșă, deși ambii copii au fost înscriși în sistem deja după 10 luni.

Aceste măsuri reprezintă un ajutor care se oferă mamelor care vor să muncească. Dacă nu muncești, ai dreptul să ții copilul acasă până la vârsta de 3 ani, dar apoi acesta trebuie înscris la grădiniță.

Socializarea timpurie este, consider eu, benefică atât pentru copil, cât și pentru mamă. Mama se poate întoarce în câmpul muncii mai ușor după 1 an, decât după 2 sau 3 ani de concediu maternal.

Revista Margot: Cum ajută financiar statul danez mamele sau familiile cu copii?

Iulia: Statul te ajută financiar în măsura în care ai muncit o anumită perioadă și ai plătit taxe.

Există o alocație trimestrială alocată fiecărui copil, de valori diferite, în funcție de vârsta copilului.

De asemenea, în funcție de perioada petrecută de către mamă în câmpul muncii, acesteia i se oferă doar un anumit procentaj din alocație.

Revista Margot: Sunt implicați tații în procesul de creștere al copilului?

Iulia: Tații sunt foarte implicați în creșterea copiilor. Aici este normal să vezi un tată singur, la plimbare cu căruciorul sau singur cu copiii, fără mamă.

Revista Margot: Cum este sistemul de sănătate destinat copiilor? Gratuit? Sunt analizele și investigațiile medicale incluse? Etc.

Iulia: Este gratuit în măsura în care ești înscris în sistemul danez de sănătate și deții un CPR și un card galben/ card de sănătate prin intermediul căruia se desfășoară toate consultațiile.

Trimiterile se fac de la doctorul de familie către specialiști.

Există, desigur, și opțiunea doctorilor privați, însă, în cazul lor, consultația trebuie plătită. Analizele recomandate de medicul de familie sunt gratuite.

De exemplu, am născut în Danemarca de două ori, fără să plătesc nicio coroană.

Eva, mângâind iepurașii de la un centru de îngrijire al animalelor

Revista Margot: Există momente în care să ieșiți doar voi doi fără copii? (În ce fel se desfășoară aceste ieșiri? Apelând la play-date-uri/ la bone?)

Iulia: Momentan sunt norocoasă să o am pe mama în vizită.

Înainte nu prea ieșeam decât în puținele momente în care duceam copiii la grădiniță și ne luam o zi liberă de la muncă, zi pe care o petreceam împreună cum credeam de cuviință.

N-am apelat niciodata la bonă. Asta pentru că ar fi reprezentat un cost prea mare, pentru aproximativ cinci ore am fi plătit bonei aproximativ 300 RON.  Ar „face mai mult ocaua, decât daraua”, conform unei zicale românești.

În ceea ce priveste playdate-urile, suntem încă novici în asta. Băiatul nostru a început recent să fie invitat la diverse petreceri și ne-a luat puțin timp să ne obișnuim cu ideea de a-l duce și lăsă acolo.

Revista Margot: Particularități ale țării? Ce lucruri pe care nu le-ați mai întâlnit în altă parte v-au șocat? Sau ce anume ți-a fost greu să înțelegi/ să accepți la contactul cu noua cultură? (n.r. ne putem referi aici si la partea de food, fashion etc)

Iulia: Uitându-mă înapoi, cred că ce m-a șocat cel mai mult a fost să văd cărucioare aliniate în fața geamurilor restaurantelor sau cafenelelor, cu copii dormind în ele, în timp ce mamele stăteau înăuntru la căldură, bucurându-se de o cană de cafea sau de un prânz liniștit.

Șocul a fost cu atât mai mare când am realizat că Ministerul Sănătații din Danemarca recomandă ca bebelușii să doarmă afară încă de la naștere, la temperaturi de maximum -10 Celsius.

Am fost reticentă, mai ales la primul copil; mi se părea o barbarie, dar după ce l-am scos pe Damian în cărucior, pe balcon și am realizat că doarme câte 2-3 ore legate la 0 grade (îmbrăcat, evident, corespunzător), m-am liniștit și, încetul cu încetul, am adoptat același stil. La noi, adevărata încercare a fost să-i facem pe copii să doarmă la prânz în casă.

În ceea ce privește mâncarea, danezii (și nu doar ei) sunt mari fani liquorice sau lemn dulce. Nu am înțeles niciodată cum pot mânca așa ceva. Există jeleuri cu aroma aceasta, înghețată și creme.

Fashion … e mult spus. Confortabil e cuvântul cheie, iar negrul este „culoarea” predominantă. Ce m-a suprins iarăși a fost relaxarea și ușurința cu care fac anumite lucruri. Știu că poate suna ciudat, însă aici, în stația de tren, este ceva obișnuit să vezi pe cineva stând pe jos, dacă nu sunt locuri libere pe bănci.

Oamenii relaxați și zâmbitori au fost iarăși ceva ce mi-a atras atenția. Venind din România, unde lumea este încruntată, grăbită și plictisită, aici am întâlnit oameni răbdători și zâmbitori.

Îmi amintesc și acum de prima întâlnire cu traficul danez, când aveam impresia că toată lumea este foarte înceată, comparând, desigur, cu stilul de condus românesc care este unul agitat.

Revista Margot: Există lucruri de care te-ai putea lipsi? Ce te agasează cel mai tare în țara de adopție?

Iulia: După atâția ani, nu cred că mai există ceva ceva care să mă agaseze. Înveți cumva să iei lucrurile cum vin și să te bucuri de esențial, în dulcele stil danez. Am învățat să nu mai pun accent pe „cât” ci pe „cum” și „cine”.

Dacă ar fi să menționez ceva, ar fi totuși vremea. Mi-e dor, sincer, de lunile de vară de la noi și de cele patru anotimpuri. Aici e un fel de primăvară-toamnă continuă, cu ploaie, vânt și soare doar ocazional.

Prânz special cu grădinița