Nu îți va lua decât câteva minute să citești povestioara de mai jos scrisă în urmă cu 132 de ani de către scriitorul rus și pacifistul Lev Tolstoi.
„Într-o zi un împărat a dorit să afle care din supușii săi au înțelepciunea de a găsi răspunsurile la trei întrebări:
Care este cel mai bun timp pentru a face fiecare lucru?
Cine sunt cei mai importanti oameni din jurul tău?
Care este cel mai important lucru de făcut, în orice moment?
Împăratul a emis un decret anunţând că oricine ar putea răspunde la întrebările sale va primi o răsplată mare. Mulţi au făcut drumul spre palat, dar Împăratul nu a fost mulţumit cu niciunul dintre răspunsuri.
După mai multe nopţi de reflecţie, împăratul s-a hotărât să meargă în vizită la un pustnic care a trăia pe munte și a era cunoscut a fi un om luminat. Deoarece sihastrul era cunoscut pentru a primi numai pe cei săraci si refuză să aibă de a face cu persoane cu avere sau cu putere, împăratul s-a deghizat intr-un ţăran simplu.
Cand împăratul l-a găsit pe sihastru, acesta săpa grădina din faţa colibei sale. A dat din cap în semn de salut şi a continuat să sape. Săpatul gradinii era evident greu pe el, om bătrân. Împăratul s-a apropiat de el şi a zis:
„Am venit aici pentru a cere ajutorul tău cu trei întrebări: Când este cel mai bun timp pentru a face fiecare lucru? Cine sunt persoanele cele mai importante din jurul meu ? Care este cel mai important lucru de făcut, în orice moment ?” .
Sihastrul a ascultat cu atenţie, l-a batut pe umăr pe împărat și a continuat sa sape. Împăratul a spus: „Trebuie să fi obosit. Lasă-mă să-ti dau o mână de ajutor.”
Pustnicul i-a mulţumit, i-a înmânat lopata şi apoi se aşeză pe pământ să se odihnească. După ce a săpat două rânduri, împăratul s-a oprit şi a repetat întrebările sale.
Sihastrul nu a răspuns, dar l-a invitat să se odihneascaă și să sape el însusi în acest răstimp. Dar, împăratul a continuat să sape până ce soarele a apus, când Împăratul a pus lopata jos şi i-a spus sihastrului:
„Am venit aici să te întreb dacă aţi putea să-mi răspunzi la trei întrebări. Dar dacă nu-mi poti da nici un răspuns, te rog să-mi spui cum pot ajunge pe drum spre casă.”
Sihastru si-a ridicat capul şi l-a întrebat pe împărat: „Ai auzit ceva întra-acolo?”
Împăratul a întors capul și amândoi au văzut un om cu o barbă lungă albă ieșind din pădure. Fugea ținându-se cu mâinile de o rană sângerândă. Omul a fugit spre împărat și a căzut inconştient la pământ. Avea răni adânci.
Împăratul a curăţat rana bine şi apoi folosind propria cămaşa l-a bandajat. A continuat să bandijoneze rănile până când sângele s-a oprit în cele din urmă. Când rănitul si-a recăpătat cunoştinţa, a cerut un pahar cu apă si ămparatul a fugit şi i-a adus un ulcior de apă proaspătă. Între timp, soarele a apus si au facut degrabă o colibă unde l-au asezat pe rănit. Împăratul, obosit după urcatul muntelui, săpatul grădinii a adormit și el rezemat de usă.
Când soarele a rasarit si s-a trezit, Împaratul uitase pentru ce venise. Văzu pe omul rănit șezând în colibă, care şopti greu „Te rog, iartă-mă.” „Dar ce-ai făcut ce ar trebui să iert?” a întrebat împăratul.
„Tu nu mă cunoşti, Majestate, dar eu te cunosc. Am jurat să mă răzbun pe tine, pentru că în timpul războiului mi-ai omorât fratele meu și mi-ai confiscat bunurile mele. Când am aflat că mergi de unul singur pe munte, am decis să te omor. Dar după o lungă perioadă de așteptare, în loc sa te găsesc pe tine, am dat peste soldații tăi, care m-au recunoscut și în lupta ce a urmat am fost rănit. Din fericire am scăpat şi am fugit aici. Dar dacă nu te-aş fi întâlnit, aş fi fost cu siguranţă mort până acum. Am avut intenţia să te ucid, dar în loc tu mi-ai salvat viaţa ! Mi-e ruşine şi sunt recunoscător dincolo de cuvinte. Jur să fiu slujitorul vostru pentru tot restul vieţii mele, eu, copiii şi nepoţii mei. Vă rog să-mi acordati iertarea dumneavoastra.”
Împăratul a fost nespus de satisfacut să vadă că a putut să se împace atât de uşor cu un fost inamic. Nu numai că a iertat omul, dar a promis să-i returneze toate proprietățile şi să-i trimită un medic propriu, până când el va fi fost complet vindecat.
Înainte de a se întoarce la palat, împăratul a vrut să repete întrebările sale pentru ultima dată. L-a găsit pe sihastru punând seminţele în pământul săpat cu o zi înainte. Sihastru s-a ridicat şi s-a uitat la împărat.„Dar întrebările dumneavoastră au primit deja un răspuns.” „Cum?” a întrebat împăratul, nedumerit.
„Ieri, dacă nu ai fi avut milă de mine şi nu mi-ai fi dat o mână de ajutor, ai fi fost atacat de dușmanul tău pe drumul de întoarcere spre casă. Apoi a-i fi regretat profund că nu ai mai stat cu mine. Prin urmare, cel mai important moment de timp a fost când ai săpat pământul, cea mai importantă persoană am fost eu, și cea mai importantă faptă a fost să mă ajuti. Mai târziu, când omul rănit a fugit până aici, momentul cel mai important a fost timpul petrecut pentru badijonarea rănii, dacă nu ai fi avut grijă de el şi ar fi murit ai fi pierdut şansa de a te împăca cu el. De asemenea, el a fost persoana cea mai importantă și cel mai important lucru a fost să ai grijă de rana sa.”
„Amintiţi-vă că nu există decat un singur moment de timp important şi el este ACUM. Momentul de faţă este singura dată pe care o controlăm. Persoana cea mai importantă este întotdeauna cea cu care esti, exact în fața ta. Cel mai important lucru este să faci acea persoana ce-ți stă în față sau se află lângă tine, fericită și acesta este scopul vieții”.
Cum se aplică această poveste în parenting?
Timpul pe care îl petreci cu cei mici este cel mai important lucru din lume.
Iar copiii trebuie să fie în acel moment cele mai importante persoane pentru tine. A le acorda atenție și a încerca să-i faci să se simtă bine este lucrul pe care părintele trebuie să se concentreze atunci când petrece timp alături de copil.
Bineînțeles lecțiile cele mai simple sunt greu de aplicat dar povestea ne amintește de atenția pe care ar trebui să o avem în anumite momente particulare!