Strategii pentru combaterea anxietăţii de separare la părinţi

Mai devreme sau mai târziu vine acel moment de temut în care mama şi copilul trebuie să stea departe unul de celălalt ore întregi sau chiar mai multe zile.

Vorbim în special de anxietatea mamei, deoarece taţii suportă mai bine separarea, mai ales că aceştia, doar cu unele excepţii, petrec mai mult timp în afara casei şi după naşterea copilului.

Fie că trebuie să reînceapă serviciul, fie că micuţul merge la grădiniţă sau la şcoală, mamei îi va fi extrem de greu să se obişnuiască fără copilul său.

Pe de-o parte este vorba de îngrijorarea că acesta rămâne în grija unei alte persoane – cu atât mai mult dacă persoana în cauză nu face parte din familie, iar pe de alta, de dorul pe care îl simte faţă de cel mic.

Pentru ca depăşirea acestei etape să se facă cât mai uşor mama, în special, şi părinţii, în general, pot apela la câteva strategii:

Acceptarea anxietăţii, fără a se lăsa copleşiţi de ea

Sentimentul puternic de discomfort la despărţirea de copil este ceva normal pentru un părinte iubitor. Negarea anxietăţii nu este necesară şi nici benefică. Dezvoltarea abilităţii de a gestiona acest sentiment este însă calea de urmat. Acest lucru se va petrece în timp, în mod natural, cu condiţia ca părintele să nu se lase doborât de emoţiile negative.

Evitarea exteriorizării anxietăţii faţă de copil

Acceptarea anxietăţii nu înseamnă totuşi afişarea ei fără limite şi în special faţă de copil. Acesta se confruntă deja cu propriile sale anxietăţi în ceea ce priveşte separarea de părinte şi nu mai are nevoie de stimulente care să îi accentueze starea. Dacă îşi va vedea părintele trist, cu ochii în lacrimi la despărţire, va prelua şi el acest sentiment. Dimpotrivă, părintele trebuie să profite la maximum de timpul petrecut cu copilul său şi să se bucure împreună cu acesta de activităţi plăcute şi deconectante. Se recomandă ca momentul în care are loc despărţirea să fie cât mai tandru şi cald, însă de scurtă durată, pentru a nu exista timp să se dea frâu liber emoţiilor.

Eliberarea de sentimentul de vinovăţie

Efectele anxietăţii de separare sunt agravate atunci când părintele îşi face proces de conştiinţă pentru că pleacă de lângă copil sau îl lasă pe acesta în grija altor persoane. Mai ales când cel mic suportă el însuşi foarte greu separarea, părintele poate fi copleşit de nevoia de atenţie a copilului. Psihologii spun însă că dorinţa copilului de sta tot timpul cu părinţii reprezintă doar un semn că între cele două părţi s-a dezvoltat un ataşament sănăto. Asta nu înseamnă că părinţii nu ar trebui să plece deloc de lângă copil. Este suficient ca micuţul să fie sigur de dragostea părinţilor şi să ştie că aceştia se întorc mereu la el. Totodată, plecările părintelui îi oferă copilului oportunitatea de a învăţa să facă faţă unor situaţii noi şi îl pregătesc pentru a deveni mai târziu independent.

Cultivarea încrederii în copil

Ca părinte, întotdeauna găseşti motive de îngrijorare. Şi când copilul are numai 1 an şi după ce împlineşte 18 ani, mama va fi cu inima strânsă în orice moment în care acesta se află departe sau este la greu. Totuşi, este bine ca părinţii să aibă încredere în copiii lor de timpuriu. Nu trebuie uitat că, încă de mici, aceştia au o capacitate extraordinară de a se adapta. În mod natural ei încep să exploreze lumea din jur şi le face bine să se obişnuiască cu oameni şi situaţii noi. Dacă părintele se îngrijorează prea mult, îi poate transmite aceste temeri şi îndoieli şi celui mic. În timp, acesta şi-ar putea pierde încrederea în capacitatea de a se descurca singur, ceea ce nu este, desigur, de dorit.

Discuţiile cu alţi părinţi care au experimentat anxietatea de separare

Fie că vin de la colegi de serviciu sau de la părinţi ai colegilor de grădiniţă/şcoală ai copilului, sfaturile legate de problemele anxietăţii de separare sunt binevenite. Experienţa altor părinţi şi felul în care au depăşit aceştia dificultăţile apărute când au fost nevoiţi să plece de lângă copil pot oferi adesea soluţii foarte la îndemână. Însuşi faptul de a cunoaşte alte persoane aflate în aceeaşi situaţie şi de a împărtăşi gânduri şi îngrijorări similare creează o stare de bine.

Valorificarea la maximum a timpului liber

Din momentul în care a născut, o mamă nu prea mai are timp pentru ea. Deşi o face fără regrete, renunţă la mai toate lucrurile care îi plăceau: ieşit în oraş cu prietenele, o zi întreagă la cumpărături, mers la coafor sau la masaj şi nu, în ultimul rând, odihnă după bunul plac. Dacă separarea de copil se datorează începerii grădiniţei sau şcolii, mama are din nou ocazia să aloce câteva ore doar pentru ea. Întorcându-se la activităţile ei preferate, momentele petrecute fără copil vor trece mai repede, iar ea va fi mai odihnită şi mai relaxată.

Şi separarea produsă ca urmare a faptului că mama reîncepe serviciul trebuie privită ca un element pozitiv. Împlicarea în activităţile profesionale, evadarea din spaţiul restrictiv al căminului şi din rutina activităţilor casnice sunt absolut necesare pentru echilibrul psihic al oricărei femei active.

Odată reintrată în acest ritm, mama se va încărca cu energie pozitivă. Adesea, anxietarea de separare este resimţită mai acut de părinţi decât de copiii lor sau, în orice caz, pe o perioadă mai îndelungată. Unii părinţi se „vindecă” mai repede, alţii mai greu, atâta vreme cât relaţia părinte-copil se caracterizează prin iubire, încredere şi răbdare problemele se vor rezolva de la sine.