Strategii anticolici, la bebeluși

Statistic, unul din patru nou-născuţi suferă de colici intestinale. De regulă, acestea îşi au debutul în primele săptămâni de viaţă ale bebeluşului şi dispar de la sine după vârsta de 3-4 luni. Pot fi recunoscute prin episoade inexplicabile de plâns neconsolat, agitație şi iritabilitate, apărute la nou-născutul sănătos. Micuţul mişcă neliniştit din picioruşe şi le ridică spre abdomen, dând totodată impresia că ar vrea mereu să sugă pentru a-şi calma durerile.

Frecvenţa şi intensitatea colicilor poate diferi de la un sugar la altul. În general, se vorbeşte de colici infantile atunci când copilul prezintă astfel de simptome cel puțin 3 ore/zi, mai mult de 3 zile/săptămână, pentru cel puțin 1 săptămână. Colicile îl supără pe cel mic în special după-amiaza şi seara, dar pot să apară şi în alte momente ale zilei.

Posibile cauze

Există mai multe ipoteze în legătură cu factorii declanşatori ai colicilor la nou-născut. În mare parte, problemele intervin pe fondul imaturităţii sistemului digestiv al bebeluşului. Procesul de digerare prezintă încă deficienţe, astfel încât laptele ingerat nu este descompus complet. Din această cauză, se formează o cantitate mare de gaze intestinale, iar copilul este chinuit de dureri abdominale.

De asemenea, având în vedere că înainte de naştere intestinul bebeluşului este steril, după venirea sa pe lume, urmează o perioadă de adaptare la bacteriile din mediul înconjurător. Tot acum se dezvoltă şi flora intestinală şi, adesea, la nivelul acesteia pot interveni dezechilibre.

Soluţii pentru prevenirea sau ameliorarea colicilor

În perioada colicilor mulţi părinţi se simt total neajutoraţi văzându-şi copilul mereu plâns şi agitat. Deşi colicii nu pun în pericol sugarul, uneori riscă să producă suficiente neplăceri încât să îi dea acestuia peste cap mesele sau somnul.

De aceea, este bine ca, atunci când episoadele de colici sunt persistente, părinţii să intervină pentru a preveni agravarea colicilor şi a reduce disconfortul resimţit de bebeluş. Soluţii ar fi destule, însă nu sunt nici miraculoase, nici universal valabile, aşa că se cer a fi încercate pentru a vedea ce remediu ajută mai mult în fiecare caz.

Ataşarea corectă la sân

Felul în care bebeluşul prinde cu guriţa sânul mamei joacă un rol foarte important în prevenirea mai multor probleme ce pot apare la mama sau la nou-născut.  Dacă pentru mamă o consecinţă a ataşării incorecte la sân este durerea şi iritarea mamelonului, în cazul sugarului, există riscul înghiţirii de aer şi al unui aflux de lapte inadecvat. Acest lucru poate înrăutăţi simptomele în perioada colicilor. Din aceste considerente, mama trebuie să aibă grijă ca micuţul să fie ataşat corect la sân.

Iată câteva indicii despre poziţia corectă:

• Corpul bebeluşului este bine lipit de cel al mamei;
• Capul copilului se află la nivelul sânului;
• Bărbia micuţului atinge sânul, în timp ce nasul său este în dreptul mamelonului;
• Bebe cuprinde cât mai mult din areola mamară cu gura, iar buza lui inferioară este răsfrântă;

Mama trebuie să îşi susţină sânul în timpul alăptării şi, în cazul în care observă că ataşarea nu este corectă, să corecteze poziţia sau să reataşeze bebeluşul la sân.

Eliminarea aerului după hrănire

După masă, se recomandă ca micuţul să fie ţinut în poziţie verticală minimum 10-15 minute, pentru a elimina aerul înghiţit în momentul suptului (eructaţia bebeluşului). Această regulă este valabilă pentru toţi bebeluşii, indiferent dacă sunt alăptaţi sau hrăniţi la biberon. Este adevărat, sugarii hrăniţi la sân au mai puţine eructaţii decât cei hrăniți cu biberonul. Eructaţia este recomandată şi în timpul mesei, dacă bebe suge timp îndelungat (la fiecare circa 10-15 minute). Pentru eliminarea aerului ingerat, copilul poate fi ţinut pe piept, cu bărbia sprijinită de umărul mamei (sau, după caz, al tatălui) şi cu şezutul susţinut de o mână a acesteia. În acest timp, spatele său este bătut ferm, dar delicat, apoi masat cu mişcări blânde de jos în sus sau mângâiat în sensul acelor de ceasornic. În general, eructaţia se produce după maximum 5 minute, dar nu toţi bebeluşii sunt la fel, Bebe poate eructa mai târziu sau deloc, deoarece eliminarea aerului nu are loc în mod obligatoriu după fiecare masă.

Biberoanele şi tetinele anticolici

În ultimii ani, biberoanele şi tetinele au devenit tot mai sofisticate, producătorii de profil încercând să imite cât mai bine hrănirea la sânul mamei. Unul dintre aspectele pe care s-au concentrat a fost adaptabilitatea fluxului de lapte şi diminuarea riscului de înghiţire a aerului în timpul suptului.

Astfel, pe de-o parte au apărut biberoanele anticolici ca, de exemplu, cele sistem de ventilaţie. Acestea dispun de un sistem format dintr-un tub de ventilaţie şi un inel de prindere cu orificiu pentru direcţionarea aerului. Când biberonul este întors cu tetina în jos pentru a hrăni copilul, aerul din tetină este direcţionat prin sistemul de ventilaţie în zona de deasupra lichidului. Graţie acestui sistem, aerul nu se poate amesteca cu laptele din biberon, reducând riscul de formare a gazelor intestinale.

Pe de altă parte, tetinele anticolici sunt dotate cu o supapă care, în timpul hrănirii, se pliază pentru a permite intrarea aerului în biberon şi nu în burtica bebeluşului. În plus, supapa tetinei se ajustează după ritmul de hrănire al bebeluşului. Laptele curge în ritmul dictat de sugar şi, în acest mod, se diminiuează pericolul unor situaţii nedorite precum regurgitaţia, eructaţiile şi gazele intestinale abundente.

Administrarea de preparate farmaceutice speciale

În situaţia în care colicile sunt severe şi copilul le suportă greu, se poate trece la administrarea de produse farmaceutice special concepute în acest scop. Substanţa activă cel mai des folosită în astfel de preparate este simeticona. Simeticona reduce tensiunea superficială din pelicula bulelor de gaz şi favorizează dezintegrarea acesteia. Gazele astfel eliberate pot fi apoi absorbite prin peretele intestinal sau eliminate mult mai uşor de copil. Din păcate această substanţă nu previne formarea gazelor şi nici fermentaţia secundară, ci doar combate efectul acestora. De aceea, în completarea sa, a apărut o altă substanţă – lactaza, enzima care degradează lactoza din lapte. Potrivit unor cercetări, cauza principală a colicilor infantile ar fi deficienţa temporară de lactază, o stare trecătoare, specifică nou-născuţilor. În condiţiile unei cantităţi insuficinte de lactază, lactoza este incomplet digerată şi, odată ajunsă în intestinul gros, unde este descompusă prin activitatea bacteriilor, eliberează acid lactic şi hidrogen. Acestea din urmă cauzează balonare, gaze şi durere. În realitate însă această strategie anticolici nu funcţionează întotdeauna, dovadă fiind şi faptul că formulele de lapte praf fără lactoză, disponibile pe piaţă, nu duc la dispariţia colicilor.

Ceaiul anticolici

În principiu, bebeluşii mai mici de 6 luni nu ar trebui să primească altceva decât lapte, preferabil de la sân. Totuşi, în perioada colicilor, câteva linguriţe de ceai sunt permise dacă ajută bebeluşul să suporte mai uşor aceaste neplăceri ale primelor luni de viaţă. Printre plantele indicate în combaterea colicilor şi efectelor acestora se numără feniculul, anasonul, mușețelul, seminţele de mărar, menta, chimenul, iarba mâţei. Se pot prepara individual sau în combinaţii prin infuzie. Se administrează sugarului câte o linguriță de ceai la câteva minute până îi trece colica ori înainte de mese pentru a preveni colicile. Ceaiurile anticolici pot fi băute şi de mamă, deoarece o parte dintre principiile active ale plantelor ajung şi în laptele matern.

Administrarea de probiotice

În ultimii ani, se vorbeşte tot mai mult despre implicaţiile unei flore intestinale dezechilibrate în favorizarea colicilor. De aceea, se recomandă administrarea probioticelor care ajută la o digestie mai bună. Acestea sunt culturi vii de bacterii sau ciuperci, prezente, de altfel, şi în colonul uman. Din cauza imaturităţii, nou-născuţii au o cantitate mai mică de bacterii bune în intestine. Aceasta poate fi însă suplimentată fie prin alegerea unei formule de lapte cu probiotice (dacă sugarul este hrănit cu lapte praf), fie prin administrarea de suplimente probiotice, la sugarii alăptaţi. Unul dintre probioticele beneficie în perioada colicilor este Lactobacillus reuteri Protectis, o tulpină probiotică izolată din lapte matern.

Adaptarea alimentaţiei mamei

În cazul bebeluşilor alăptaţi, unele alimente consumate de mamă pot favoriza apariţia colicilor. În general, acestea sunt cele care produc balonări şi la mulţi adulţi precum varza, fasolea, lintea, broccoli, conopida, mazărea, ceapa sau usturoiul. De evitat sunt, de asemenea, laptele şi produsele lactate, citricele, mâncărurile condimentate sau picante. Mama trebuie să urmărească ce anume din alimentaţia ei agravează colicile bebeluşului şi să scoată temporar aceste produse din dietă.

Masajul

Masarea circulară ușoară cu mâna caldă în jurul buricului, în sensul acelor de ceasornic, poate ameliora durerile bebeluşului şi îi dă acestuia o stare de bine. Mulți copii se simt mai bine atunci când sunt asezaţi cu burtica în jos, pe genunchii unui adult, şi sunt ușor mângâiați pe spate.

O alta metodă pentru calmarea durerii este aplicarea unor comprese călduţe sau unei perne speciale anticolici.

Exerciţiile anti-colici

Unele exerciţii fizice ajută mult la eliminarea gazelor. Acestea pot fi făcute oricând bebeluşul este activ, însă nu mai devreme de jumătate de oră după hrănirea sa. Cele mai folosite exerciţii anticolici sunt cele tip bicicletă cât şi cele care presupun îndoirea și dezdoirea piciorușelor la abdomen. Astfel, se îndoaie genunchii micuţului, astfel încât să ajungă în dreptul stomacului şi se păstrează aceasta poziţie câteva secunde. După ce sunt lăsate să se destindă puţin, picioarele copilaşului se îndoaie din nou uşor şi pe rând, astfel încât să se imite mersul pe bicicletă. Se pot efectua astfel de mişcari timp de câteva minute.

Alte remedii

Pe lista soluţiilor de încercat ar fi mai înfăşarea (unii copii se simt bine în această postură), legănarea, o băiţă plăcută şi relexantă sau apelarea la zgomotul alb (provenit de la aparate electrocasnice ca foehn, hotă, aspirator etc).

Perioada colicilor poate fi foarte grea, dar vestea bună este că durează numai câteva luni. Cu răbdare şi aplicând câteva remedii adaptate bebeluşului, primele luni de viaţă ale micului pui de om trec ca prin minune. Vor urma foarte curând momente atât de frumoase încât toate aceste dificultăţi vor fi repede date uitării. Vei vedea!