Singurul tată din parc și mămicile
Când am devenit părinți, nu prea mai știam alți oameni care să fie în aceeași situație. Primii cunoscuți părinți am început să ni-i facem în parcul de lângă casă.
Iniția, nu cunoșteam pe nimeni, dar trebuia să-mi fac și eu niște prieteni cu copii. Nu de alta, însă ca adult aveai nevoie să mai schimbi și tu o vorbă. La început dacă nu ai pe nimeni să te ajute, cu care să te sfătuiești sau pur și simplu să mai auzi sau să vezi cum fac alți părinți, este foarte greu.
În România, rețelele de suport pentru noii părinți nu prea există, din păcate. Nu avem centre comunitare unde părinții își pot da întâlnire sau unde pot participa la evenimente utile pentru ei. În ultimul timp am văzut că au început să apară diverse grupuri de suport, însă acum 4 ani, când s-a născut fetița noastră, nu prea știam unde să căutăm sau cum să ne conectăm la acestea.
Așa că parcul a rămas cea mai la îndemână variantă pentru socializare. Pentru mine a fost destul de ușor să fac asta, deoarece sunt o persoană deschisă care poate încropi cu ușurință o conversație mai cu oricine.
În parc nu am întâlnit nici un bărbat care să vină acolo zilnic cu copilul, din păcate și aici mai avem de lucrat, pentru că mamele sunt părinți mult mai activi decât tații. Drept urmare, mi-am făcut prietene, și nu prieteni.
Prima mămică cu care am intrat în vorbă, care era mai mereu în parc, a fost O. – mamă a două fetițe minunate, gemene. Așa că m-am împrietenit cu ea. Ne întâlneam mai mereu la locul de joacă din parc. Fetițele noastre erau foarte apropiate ca vârstă.
După care a mai apărut în parc și R., care pe atunci avea un băiețel drăgălaș. Între timp, R. a făcut și ea două fetițe gemene, cred că s-a molipsit de la O.
Încetul cu încetul grupul a crescut. Cu toții am împărtășit unii alături de alții multe momente și experiențe frumoase.
Era super atunci când ne adunam vara în parc și făceam picnic. Fiecare avea venea în parc cu câte ceva pentru copii în căruț și împărțeam totul. Pentru mine, și sunt sigur că și pentru copiii noștri, clipele petrecute împreună în parc au fost și vor rămâne niște amintiri foarte frumoase.
În lipsa altor locuri, parcurile rămân niște spații de socializare (gratuite) foarte importante pentru proaspeții părinți.
Pe noi, cel puțin, parcul de lângă casă ne-a ajutat enorm. Apropo, aici puteți citi un articol scris de partenera mea, în care explică de ce spațiile de joacă trebuie luate mult mai în serios de către cei care ne planifică orașele. Click aici.
