Simptomele unei pierderi de sarcină
Aproximativ 15-20% dintre femeile însărcinate suferă o pierdere de sarcină în primele trei luni de graviditate. Este posibil ca incidența acestui eveniment nedorit să fie chiar mai mare, având în vedere că, în circa 50% din cazuri, ovulul fertilizat se opreşte din evoluţie după numai 1-2 săptămâni, adică înainte de momentul în care ar putea fi făcut un test de sarcină sau ar debuta simptomele specifice trimestrului întâi.
Cel mai mare risc de pierdere a sarcinii este în săptămânile 4-6. Acesta rămâne ridicat până când gravida trece de săptămâna a 12-a de sarcină.
Pierderea de sarcină se manifestă, de obicei, prin avort spontan, adică prin eliminarea din uter a produsului de concepție şi/sau a ţesuturilor adiacente. În funcţie de momentul în care se produce pierderea de sarcină se vorbeşte de:
-avort timpuriu (înainte de săptămâna 12);
-avort tardiv (între săptămânile 12-20).
În unele cazuri, deşi sarcina se opreşte din evoluţie, embrionul sau fătul continuă să rămână în uter, punând în pericol sănătatea femeii. De aceea, în general, această situaţie impune efectuarea unui avort medical. Şi în cazul avortului spontan poate fi necesar chiuretajul pentru îndepărtarea completă a ţesuturilor fetale.
Semne ce anunţă sau însoţesc pierderea de sarcină
Dacă pierderea de sarcină se produce în primele săptămâni de la concepţie, este posibil ca femeia să nu prezinte nici un semn deosebit, în afară de o eventuală întârziere a menstrei sau o sângerare ceva mai pronunţată, însoţită sau nu de dureri abdominale, cu ocazia menstruaţiei.
Dacă s-a trecut deja în a doua lună de graviditate, simptomele încep să fie mai evidente. Sângerarea vaginală este un simptom frecvent în cazul pierderii unei sarcini.
Nu orice sângerare apărută la femeia însărcinată semnifică întreruperea sarcinii, însă, cel mai adesea, reprezintă un semnal de alarmă.
Astfel, se estimează că în jur de o treime dintre gravide experimentează sângerări vaginale în primele 20 de săptămâni de sarcină, iar jumătate dintre acestea suferă avort spontan.
Pierderile de sânge pot fi discrete sau abundente și durează mai multe zile. Este posibil ca sângerările să presupună inclusiv eliminarea de cheaguri de sânge, țesuturi fetale sau placentare.
Alte semne ce pot indica o pierdere de sarcină:
• Contracțiile dureroase
• Durerile pelvine şi/sau lombare mai pronunţate decât cele comune menstruației
• Starea generală de rău
• Sensibilitatea accentuată a sânilor
• Eliminarea de lichid amniotic, în cazul avortului tardiv, cu ruperea membranelor sacului amniotic
• Febra, în situaţia în care persistenţa produsul de concepţie şi/sau a ţesuturilor adiacente înuter a favorizat apariţia unei infecţii.
Febra poate fi însoţită de senzaţie de greaţă, vărsături, stare de slăbiciune, frisoane sau leşin.
Posibile cauze ale pierderii sarcinii
În general, cauzele aflate la originea producerii unui avort se disting în funcţie de trimestrul de sarcină în care intervine acest eveniment.
În primele trei luni de graviditate, avortul spontan sau oprirea din evoluţie a sarcinii au legătură mai degrabă cu afecțiuni sau anomalii ale fătului. Este vorba de anomalii cromozomiale sau de tulburări de dezvoltare ale placentei.
În trimestrul II de sarcină, unele boli ale mamei predispun la pierderea sarcinii, în timp ce, începând din trimestrul III, avorturile spontane sunt favorizate în special de infecții.
Printre afecţiunile care cresc riscul de pierdere a sarcinii se numără:
-Trombofilia
-Hipertensiunea arterială severă
-Diabetul zaharat
-Boli ale tiroidei (hipo/hipertiroidism)
-Boala celiacă
-Boli ale rinichilor
-Boli imunologice etc.
De asemenea, mai cresc riscul de avort infecţiile genitale precum infecţia cu Chlamydia, gonoreea, sifilisul, vaginitele bacteriene sau unele infecții virale – citomegalovirus, virusul herpetiv ori virusul rubeolic.
Siguranţa unei sarcini şi sănătatea bebeluşului pot fi puse în pericol şi ca urmare a:
-consumului de alimente sau de băuturi infectate cu anumiți germeni şi nepreparate corespunzător: toxoplasma (din carne), listeria (din lactate) sau salmonella (din ouăle infestate) etc.
-administrării de anumite medicamente: antiinflamatoare nesteroidiene, retinoizi, metrotrexatetc.
-unor anomali existente la nivel uterin
-traumatismelor majore
-fumatului
-vârstei înaintate a gravidei etc.
După pierderea unei sarcini este crucial să se asigure o bună curăţare a uterului şi să se prevină producerea oricărei infecţii.
Dacă la controale se dovedeşte că, în timpul avortului, au fost eliminate toate părţile fătului şi ale membranelor lui, poate să nu fie nevoie de nici un alt tratament. Atunci când se constată ecografic că eliminarea sarcinii este incompletă, se impune curăţarea ginecologică, cunoscută şi sub denumirea de chiuretaj sau raclaj.
Uneori, pot fi necesare teste suplimentare precum determinarea nivelului de hCG (hormonul sarcinii) în sânge.
În cazul în care avortul nu s-a produs şi există doar ameninţarea de pierdere a sarcinii, iar fătul este viabil, se administrează medicamente care să combată contracţiile uterine, cât şi alte cauze favorizante (de exemplu, infecţii).
Prevenţie
Unele pierderi de sarcină nu pot fi nici anticipate şi nici împiedicate. Este totuşi important să se cunoască factorii de risc şi să se încerce evitarea lor atunci când este posibil.
De asemenea, atenta monitorizare a sarcinii, prezentarea imediată la medic în caz de sângerări şi respectarea cu stricteţe a indicaţiilor medicale sunt câteva măsuri care măresc şansele dea duce în bune condiţii o sarcină la termen.
Pe de altă parte, în cazul pierderii unei sarcini este recomandat ca tratamentul urmat să includă şi consilierea psihologică, deoarece femeia aflată într-o astfel de situaţie se poate confrunta cu o serie de emoții și trăiri deosebit de intense.
Ajutorul specializat şi suportul realal membrilor familiei sunt absolut necesare pentru depăşirea anxietății și a depresiei produseîn contexul unui eveniment atât de traumatizant.
Bună ziua vreau să întrep sarcina puteți să mă ajutați