Scrisoare către tătici: Ce şi-ar dori mamele

Dragi tătici,

Aţi cunoscut bucuria de a fi părinte când v-aţi ţinut pentru prima dată bebeluşul în braţe.

L-aţi privit cu emoţie, dar şi cu teamă, văzând cât de delicat este.

Aţi simţit că îl iubiţi din toată inima şi că aţi face orice pentru el.

Însă, la primul său scâncet sau plâns, aţi avut, probabil, impulsul să îl daţi imediat în braţele altcuiva.

Pentru că vă sperie chiar şi numai gândul de a îngriji un pui de om atât de mic.

Pentru că mulţi dintre voi nici nu aveţi idee cum să o faceţi.

Pentru că unii dintre voi nici nu cred că această responsabilitate revine unui bărbat, fie el tată al copilului.

Ei bine, să ştiţi că şi mamele se simt uneori speriate sau depăşite de situaţie.

Nici ele, mai ales la început, nu au idee cum să facă anumite lucruri care ţin de îngrijirea bebeluşului.

Dar, cel mai adesea, ele nu au cui să paseze responsabilitatea copilului lor. Şi majoritatea nici nu îşi doresc asta.

Ceea ce şi-ar dori însă mamele este ceva mai mult ajutor de la partenerul de viaţă.

Deoarece, aşa cum puteţi intui şi voi, îngrijirea unui nou-născut este îngrozitor de dificilă şi extenuantă.

Atât de extenuantă încât, uneori, mama simte că nu mai poate continua de una singură.

Atunci când, de exemplu, după prea multe nopţi nedormite, are nevoie disperată să doarmă neîntrerupt măcar câteva ore.

Atunci când bebeluşul plânge neconsolat, iar ea trebuie să se ocupe de pregătirea mesei sau de curăţenia casei.

Atunci când şi ceilalţi copii ai familiei au nevoie de atenţie şi îngrijire, conform nevoilor vârstei lor.

Şi sunt multe alte situaţii în care mamelor le-ar prinde tare bine ajutorul soţului.

Dar nu au curajul să îl ceară.

Sau îl cer şi sunt refuzate.

Sau îl primesc, dar într-o foarte mică măsură şi cu totul ocazional.

Pentru că, de generaţii, aşa s-a procedat în majoritatea familiilor.

Mamele, bunicile, străbunicele noastre făceau tot ce ţinea de îngrijirea familiei fără ajutorul bărbatului.

Şi taţii de atunci îşi iubeau copiii şi soţia. Însă regula nescrisă era ca ei să nu se implice în astfel de treburi.

Totuşi vremurile s-au schimbat.

Mamele de azi muncesc şi au meserii rezervate altădată numai bărbaţilor.

Iar voi, taţii din prezent, sunteţi mai informaţi şi mai deschişi la nou decât părinţii sau bunicii voştri.

Ştiţi că soţiile voastre au propriile nevoi, vise şi aspiraţii. Iar, dincolo de acestea, au propriile limite şi slăbiciuni.

Pot obosi. Se pot îmbolnăvi. Pot cade în depresie sau chiar claca.

Cu siguranţă nu vă doriţi acest lucru.

Pentru că le iubiţi. Şi vreţi o viaţă alături de ele. Pentru că vă doriţi ca micuţii voştri să crească şi ei alături de mama lor.

Şi, pentru că, de cele mai multe ori, le puteţi ajuta şi voi cu foarte multe lucruri.

Orice ajutor va fi binevenit pentru o mamă cu un copil mic în îngrijire.

De exemplu, să ţineţi bebeluşul în braţe, să îl scoateţi la plimbare cu căruciorul, să îi daţi un biberon cu lapte, să îi faceţi băiţa de seară sau să vă jucaţi cu frăţiorul lui mai mare.

Iar, dacă soţia vă roagă să o supliniţi câteva ore într-o noapte, nu vă grăbiţi să o refuzaţi.

Ştiu, mergeţi a doua zi la serviciu, iar ea poate încă nu.

Vă gândiţi că soţia are posibilitatea să doarmă ziua cu bebeluşul. Unii dintre voi chiar sunteţi puţin invidioşi pe ea din această cauză.

Dar acest lucru nu prea este adevărat. De cele mai multe ori, mamele nu dorm deloc în timpul zilei. Bebeluşii, în special cei de numai câteva luni, sunt la fel de solicitanţi, fie zi sau noapte.

Astfel se face că proaspetele mămici riscă să aibă numai 2-3 ore de somn adunate în decursul a 24 de ore. Lucru care se întâmplă zi de zi, luni de zile.

Dacă ele pot face acest sacrificiu şi voi puteţi renunţa la o noapte-două de dragul copilului vostru. Dar şi al soţiei.

Aşadar, nu ezitaţi să vă întrebaţi partenera de viaţă în ce fel şi-ar dori să fie ajutată.

Nu trebuie neaparat să schimbaţi pamperşi sau să legănaţi copilul, dacă vă displac aceste lucruri.

Spuneţi-i deschis soţiei ce aţi putea şi v-ar plăcea să faceţi. Vorbiţi mai des despre cum să împărţiţi responsabilităţile în această perioadă delicată.

Vă va fi recunoscătoare şi vă va aprecia şi mai mult. Iar relaţia voastră va avea de câştigat.

În plus, cu o mamă mai odihnită şi cu implicarea voastră, bebe va fi mai bine îngrijit.

Iar acest lucru nu poate decât să vă bucure. Deoarece, ca tată, doriţi tot ce este mai bun pentru el, nu-i aşa?