România nu a atins niciuna dintre principalele ținte în educație, pentru 2020

România este restantă la capitolul educație și formare, fiind unul dintre puținele state care nu a atins niciuna dintre țintele fixate pentru educație în cadrul strategiei Uniunii Europene.

Potrivit Monitorului educației și formării 2018, publicat de Comisia Europeană, țara noastră se află în această situație, alături de Bulgaria și Portugalia – state care, de asemenea, nu au atins aceste obiective. Conform raportului, România ocupă ultimele locuri la majoritatea indicatorilor.

Deși alocările din PIB pentru educație sunt în creștere, valorile sunt cu mult sub media Uniunii Europene. Cel mai bine stăm la capitolul referitor la forța de muncă în rândul tinerilor cu studii; dar sociologii spun că acest lucru nu se datorează creșterii gradului de pregătire școlară, ci a deficitului grav de forță de muncă.

Unde sunt cele mai mari probleme

Monitorul educației și formării 2018 arată că România are cele mai mari probleme la echitatea în educație, decalajul dintre mediul rural și cel urban, precum și incluziunea romilor.

Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană la ponderea absolvenților de studii superioare.

Analistul Ștefan Vlaston consideră că această situație a apărut în contextul „fabricilor de diplome universitate”; care au funcționat, ani buni, în sistemul privat din țara noastră. Tinerii și-au dat seama că la absolvire nu obțin competențele cerute pe piața muncii și atunci au renunțat să meargă la facultate.

În ceea ce privește rata de angajare a noilor absolvenți, aceasta este în creștere, însă sub nivelul stabilit de UE. Această creștere vine pe fondul deficitului de forță de muncă mediu și înalt calificată – rezultatul desființării școlilor profesionale în 2003.

A crescut, totodată, și numărul tinerilor cu vârsta de peste 15 ani, cu un nivel scăzut de cunoştinţe. O posibilă cauză ar fi faptul că școala nu reușește întotdeauna să răspundă nevoilor, cerințelor și specificul comunităților.

Avem cea mai slabă rată din UE privind participarea adulţilor la procesul de învăţare. O posibilă cauză ar putea fi faptul că țara noastră nu are instituţii şi mijloace atractive pentru a aduce adulţii în procesul de învăţare.

România stă prost și la capitolul abandonului școlar, avem a treia cea mai mare rată a abandonului şcolar timpuriu din UE. Sunt mulți absolvenți ai claselor a opta care nu mai găsesc motivația de a urma liceul ori şcoala profesională.

S-au înregistrat, totuși, progrese în ceea ce privește educaţia şi îngrijirea preşcolarilor. Acest lucru se datorează faptului că părinţii au înţeles că educaţia timpurie este o condiţie esenţială pentru un parcurs şcolar de succes.

Pe de altă parte, trebuie menționat că în 2016, România a înregistrat cea mai mare creştere a cheltuielilor cu educaţia. Această majorare a fost reprezentată de cheltuielile cu creşterile salariale sau plăţile retroactive pentru perioada 2008-2011. Cu toate acestea, alocarea din PIB a fost de doar 3,7%; iar această valoare este în continuare unul dintre cele mai scăzute nivele din UE (comparativ cu o medie europeană de 4,7% din PIB).

Ediţia din 2018 a Monitorul educaţiei şi formării al Comisiei – a şaptea a acestui raport anual – prezintă modul în care evoluează sistemele de educaţie şi formare din țările Uniunii Europene. Totodată, raportul analizează progresele înregistrate în direcţia îndeplinirii celor şase obiective stabilite pentru 2020 în materie de educaţie şi formare.

Cele șase obiective sunt:

· reducerea numărului de persoane care părăsesc timpuriu sistemul de educație.

· creșterea nivelului de educaţie terţiar în rândul persoanelor de 30-34 de ani

· stabilirea unui grad foarte mare de participare în educaţia şi îngrijirea copiilor de vârstă mică

· scăderea gradului de implicare căzută în lectură, matematică şi ştiinţă

· atingerea unui nivel mai mare al ratei de ocupare a absolvenţilor, precum și participarea mai activă a adulţilor la învăţare

La nivel european, raportul arată că au fost înregistrate progrese notabile privind atingerea ţintelor pentru 2020. Totuşi, persistă unele discrepanţe între statele membre, motiv pentru care sunt necesare mai multe reforme, consideră autoritățile de la Bruxelles. Studiul cuprinde o comparație între țări, douăzeci și opt de rapoarte, pe fiecare țară.