Rolul părinţilor în intervenţia logopedică
Logopedia este disciplina psihopedagogică care se ocupă de corectarea tulburărilor de vorbire.
O tulburare des întâlnită printre copiii mici şi preşcolari este retardul de limbaj, iar definiţia se referă la întârzierea de limbaj, adică la un copil care are deja aproape de trei ani şi care nu vorbeşte sau deţine doar câteva cuvinte în vocabular.
Fiecare copil are ritmul său de dezvoltare, sunt copii care încep să vorbească încă de la doi ani, la fel cum există şi copii al căror limbaj se dezvoltă abia dupa vârsta de trei ani.
Conform studiilor, un copil de doi ani are trebui să deţină în vocabularul său în jur de 30 de cuvinte şi să folosească deja propoziţii formate din 2-3 cuvinte.
Cea mai frecventă tulburare de vorbire în randul copiilor preşcolari şi şcolari este dislalia.
Dislalia se referă la omiterea sau pronunţia incorectă a unui sunet (dislalie simplă) sau a mai multor sunete (dislalia polimorfă).
Este important ca părinţii să apeleze la ajutorul unui specialist dacă observă probleme de vorbire înainte ca cel mic să împlinească cinci ani.
Cu cât copilul va folosi un mod defectuos de vorbire mai mult timp, cu atât vorbirea şi pronunţia deficitare se vor automatiza iar corectarea acestora vor dura mai mult timp şi vor fi mai dificile.
Logopezii îi ajută pe cei mici să corecteze pronunţia prin exerciţii de miogimnastică, exerciţii de respiraţie, terapia logopedică desfăşurându-se pe un principiu de bază, şi anume JOACA.
Logopedul va trebui să intre în lumea copilului pentru a stabili o relaţie de prietenie şi siguranţă, dar şi pentru a-l determina pe copil să lucreze cu drag.
De ce este importantă implicarea părinţilor în procesul terapeutic logopedic?
Pentru înregistrarea unor reyultate palpabile şi pentru ase înregistra un progres cât mai rapid, terapia logopedică trebuie realizată zilnic.
Din motive lesne de înţeles, copiii nu pot fi aduşi zilnic la logoped, drept pentru care implicarea părinţilor în lucrul cu copiii acasa este foarte importantă pentru automatizarea vorbirii corecte.
Va exista o relaţie strânsă între logoped, părinte şi copil, în care logopedul va îndruma şi va sprijini părintele în terapia de acasă.
Părinţii petrec cel mai mult timp cu copilul şi pot atenţiona, corecta sunetele pronunţate defectuos de către copil în vorbirea liberă.
Părinţii vor trebui, de asemenea, să corecteze cu blândeţe pronunţia copiilor, astfel încat să nu trezească în aceştia teama de a nu greşi, scăzându-le stima de sine.
Despre autorul acestui articol:
Andreea Năstase este psiholog logoped cu drept de liberă practică în psihologie clinică şi psihoterapie cognitiv comportamentală, având o experienţă de 10 ani în domeniul educaţiei ce au reyultat în competenţă desăvârşită în stimularea, dezvoltarea şi corectarea limbajului verbal şi non-verbal.
Aceasta susţine diferite ateliere de dezvoltare personală pentru copii, ateliere de dicţie pentru copii, prezentări şi cursuri în domeniul psihologiei şi logopediei.
Iubeşte extrem de mult să lucreze cu copiii, sa se joace şi să intre în lumea lor, având o mare satisfacţie când aceştia înregistrează progrese şi rezultate pozitive în terapia logopedică şi intervenţia psihologică.
„Nu cred că mi s-ar fi potrivit altă meserie decat cea pe care o am astăzi!
Mă regăsesc în totalitate în următorul enunţ: Singurul mod de a realiza lucruri extraordinare este să iubeşti ceea ce faci!”