Regresia somnului

Somnul bebeluşilor trece printr-o serie de modificări ca urmare a proceselor de dezvoltare de la nivel mental. Puseele de creştere sau erupţia dentară pot tulbura modul de a dormi al copilului. Regresiile de somn, ca şi alte etape delicate din evoluţia celui mic, deşi trecătoare, îi pot supune la grele încercări pe părinţi.

Regresia de la patru luni

În primul an de viaţă, există trei episoade majore de regresie a somnului. Dintre acestea, cea mai importantă rămâne cea de la vârsta de patru luni. Poate şi pentru că, în foarte multe cazuri, se manifestă cel mai pregnant.

Trebuie precizat însă că nu toţi bebeluşii suferă în egală măsură de regresia de somn de la această vârstă. Unii pot fi afectaţi mai mult, alţii mai puţin. De asemenea, vârsta de patru luni este orientativă. Prima regresie de somn poate apărea oricând între trei şi cinci luni de viaţă.

În etapa de regresie a somnului, nou-născuţii încep să aibă mai multe treziri nocture ca de obicei (fără legătură cu nevoia de a mânca) şi readorm foarte greu. Devin activi chiar şi noaptea, iar, când reuşesc să adoarmă, somnul le este foarte fragmentat.

Chiar şi bebeluşii care obişnuiesc să doarmă bine suferă din cauza acestor modificări ale somnului.

Regresia de somn poate presupune şi alte simptome în afara trezirilor dese din timpul nopţii:

-Modificări ale apetitului (bebelușul poate mânca mai mult sau mai puțin ca de obicei)

-Intensificarea episoadelor de plâns și iritabilitate

-Sărirea peste reprizele de somn de peste zi sau scurtarea acestora.

Se consideră că regresia de somn de la patru luni este determinată de mai mulţi factori precum:

-Saltul mental din săptâmana a 19-a, în urma căruia bebeluşul percepe şi conştientizează tot mai bine secvenţele de evenimente.

-Influenţa din ce în ce mai mare a asocierilor de somn pe care micuţul a început deja să şi le formeze. Dacă a fost obişnuit să fie adormit în braţe sau legănat va simţi nevoia să se trezească şi să readoarmă mereu în aceste condiţii.

-Procesul de maturizare a somnului. Bebe începe să aibă un somn asemănător cu cel al adultului.

-Exersarea răsucirilor şi întoarcerilor. Nou-născutul tinde să extindă şi pe perioada nopţii exersarea mişcărilor din cursul zilei.

-Atenţia crescută la stimulii din jur. Acest lucru face ca şi somnul de zi şi cel de noapte să fie perturbat mai uşor.

Prima mare etapă de regresie a somnului durează între două şi şase săptămâni. De obicei, copilul revine la somnul său normal de la sine. Dacă simptomele regresiei nu se ameliorează după mai multe săptămâni, este indicat să se caute şi o altă sursă a acestor tulburări. Totodată, sfatul unui specialist de somnologie pediatrică ar putea fi necesar.

Măsuri ajutătoare

În timp ce pentru bebeluş aceste schimbări sunt ceva natural şi fiziologic, pentru părinţi, perioada primei regresii de somn poate fi de-a dreptul extenuantă.

Unele măsuri au potenţialul de a face această etapă mai uşor de suportat. De exemplu:

▪ Amenajarea adecvată a spaţiului de dormit (departe de zgomote şi lumină puternică, cu temperatură de confort etc).

▪Promovarea unui ritual de somn (baia, masajul, aducerea în camera de somn, îndepărtarea stimulilor care pot distrage atenţia copilului).

▪ Stabilirea unui program de somn atât ziua cât şi noaptea pentru cel mic, fără variaţii mai mari de circa 30 de minute.

▪ Adoptarea unor asocieri sănătoase de somn (sau iniţierea acestora, dacă acest lucru nu a fost făcut de la început).

▪ Încurajarea şi sprijinirea răsucirilor şi întoarcerilor de pe o parte pe alta în timpul zilei; astfel copilul nu va mai simţi nevoia de a exersa aceste mişcări noaptea.

▪ Asigurarea unei odihne adecvate ziua, deoarece lipsa somnului de zi influenţează negativ somnul de noapte.

Click pe numărul 2 pentru continuarea articolului

Regresia de la opt luni

Următorele două episoade importante de regresie a somnului se petrec în jurul vârstei de opt şi respectiv 12 luni. Sunt posibile şi variaţii de una-două luni, în funcţie de dezvoltarea copilului.

Regresia de la opt luni apare undeva între opt şi zece luni de viaţă. Aceasta coincide cu anumite achiziţii importante ale copilului precum: mersul de-a buşilea, ridicările, dezvoltarea limbajului etc. Erupţia dentară se află şi ea în plină desfăşurare. Au loc deci destul de multe schimbări în viaţa micuţului şi nu este de mirare că şi somnul său trece dincolo de patternul obişnuit.

În general, simptomele nu sunt la fel de zgomotoase ca la prima regresie de somn. Una dintre explicaţii ar fi că, acum, copilul este mai matur din punct de vedere mental. Astfel, el face faţă mai bine acestei perioade.

Totuşi, foarte mulţi bebeluşi de opt-zece luni se confruntă cu treziri dese în timpul nopţii şi sunt mai activi decât de obicei. Nevoia de odihnă nu mai este aşa de mare ca în primele luni de viaţă, iar reprizele diurne de somn se reduc drastic.

Măsuri ajutătoare

▪ Asigurarea unui program de activităţi care să răspundă nivelului de energie al copilului. Cu alte cuvinte, ajutarea micuţului să se joace, să exploreze, să experimenteze atât cât are nevoie în timpul zilei.

▪ Adaptarea reprizelor de somn diurne la noile necesităţi ale bebeluşului. Contează foarte mult ca momentul de odihnă să fie bine ales. Bebe nu trebuie culcat când este încă foarte activ, dar nici cu întârziere (adică după ce devine extrem de obosit). La fel de importante sunt numărul şi durata reprizelor de somn. De obicei, în jurul a nouă-zece luni de viaţă sunt suficiente două-trei reprize de somn diurn.

▪ Aplicarea unor practici coerente de co-sleeping. La această vârstă, copilul experimentează şi anxietatea de separare (inclusiv somnul este perceput ca o separare). Dacă bebe a fost obişnuit cu co-sleepingul, părinţii nu trebuie să renunţe la această variantă tocmai în preajma sau în timpul perioadelor de regresie. Nu este o idee bună nici practicarea co-sleepingului doar în contextul regresiilor de somn, deoarece există riscul inducerii unui obicei de lungă durată.

▪ Evitarea schimbărilor majore în strategiile de sleep-training. Cu numeroase păreri pro şi contra, educarea procesului de somn poate fi de ajutor. Promovarea unor asocieri sănătoase de somn şi dezvoltarea de abilităţi de autoliniştire trebuie să continue. Nu este însă recomandată încercarea unor tactici noi de sleep-training tocmai atunci când regresiile de somn sunt în desfăşurare.

Această regresie se întinde în medie pe perioadă de trei-şase săptămâni. Ca şi în cazul celei de la patru luni, persistenţa îngrijorătoare a simptomelor impune o evaluare mai amănunţită a stării de sănătate a copilului.

Click pe numărul 3 pentru continuarea articolului

Regresia de la 12 luni

Regresia de la 12 luni afectează şi mai puţin decât cea de la opt luni, influenţând mai degrabă somnul de zi. Astfel, micuţii cu vârsta de un an sunt mai greu de convins să accepte odihna diurnă. Însă, refuzul somnului de zi nu are legătură cu nevoia scăzută de odihnă, ci cu regresia somnului din jurul acestei vârste. Cel mai adesea, regresia de la 12 luni este asociată cu începutul mersului.

Tabloul simptomelor este completat de manifestări precum iritabilitate crescută sau apetit mai mare decât în mod obişnuit. Exersarea mersului îl solicită foarte mult pe copil, iar bioritmul lui poate avea de suferit. De asemenea, este posibil să reapară nevoia meselor de noapte, în condiţiile unui consum foarte mare de energie.

Măsuri ajutătoare

Luptându-se cu somnul de peste zi al copilului, părinţii sunt adesea tentaţi să culce micuţul o singură dată, la ora prânzului.

Specialiştii atrag totuşi atenţia că un singur somn pe zi este insuficient pentru vârsta de un an. Oboseala agravează starea de iritabilitate şi problemele de somn.

▪ De aceea, se recomandă asigurarea în continuare a două reprize de somn în cursul zilei. Abia după vârsta de 15-18 luni, se poate rămâne cu un singur somn diurn.

▪ Respectarea unui program şi a rutinelor de somn oferă predictibilitate şi îl ajută pe cel mic să se simtă în siguranţă. În consecinţă, acesta va fi mai puţin irascibil şi necooperant.

▪ Punerea la dispoziţia copilului a jocurilor şi jucărilor mai complexe, care permit multiple activităţi. În acest fel se răspunde nevoii tot mai mari a micuţului de a experimenta lucruri noi.

Durata regresiei de la 12 luni este mai greu de stabilit, având în vedere evoluţia tot mai complexă a copilului. De aceea, când lipsa unui somn adecvat şi iritabilitatea crescută se prelungesc îngrijorător, pot fi necesare anumite investigaţii

Regresiile de somn sunt resimţite într-un mod particular de fiecare bebeluş. Intensitatea acestora depinde de temperamentul copilului, de capacitatea sa de autocontrol, dar şi de asocierile de somn însuşite anterior. Ca urmare, măsurile ajutătoare nu vor avea aceeaşi eficienţă la toţi copiii.

Un lucru care este totuşi universal valabil se referă la sprijinul emoţional. În timpul regresiilor, bebeluşii au nevoie de afecţiune şi atenţie mai mult ca oricând. Deci, dincolo de orice strategii, răbdarea şi dragostea părinţilor îi ajută pe copii să treacă mai repede şi mai uşor peste aceste etape cheie pentru dezvoltarea lor.