Raina Șaguna este psihoterapeut integrativ și psiholog clinician.
Conform Rainei, toți cei care au copii știu că la școală, în recreații sau la locul de joacă conflictele sunt uneori inevitabile.
Însă atunci când copilul tău devine victima violenței fizice sau psihice, în mod repetat, din partea unui alt copil, vorbim despre bullying.
Copilul agresor poate recurge la hărțuire, dominare, amenințări, insulte, folosirea forței fizice, adică îi lovește pe cei din jur, îi umilește, îi jignește, le pune diverse porecle, îi obligă pe alții să facă ceea ce nu vor sau răspândesc zvonuri neadevărate.
Cel mai ușor se poate observa această formă de violență în grupurile de copii, pentru că școala este un mediu în care se manifestă cel mai des luptele pentru putere.
Bullying-ul poate sa transforme școala într-un loc de temut.
Stresul, anxietatea și chiar fobia sociala pot să apară ca efecte negative ale acestor situații. Nu este nimic normal în a fi agresat, umilit și speriat de colegii de școală.
Bullying-ul nu este un simplu joc între copii, ci o experiență traumatizantă pentru toți copiii implicați, indiferent de rolul jucat: victimă, agresor sau martor.
Din punct de vedere psihologic, în profilul copiilor care agresează pot apărea următoarele caracteristici:
– copii ce își doresc să atragă atenția, să devină cunoscuți, populari, își doresc să impresioneze liderul găștii, sau alți copii, sau au teama de a nu deveni ei înșiși victime;
– se simt importanți și puternici atunci când se leagă de cineva mai slab decât ei, din cauza lipsei de încredere în abilitățile lor de a se impune în fața celorlalți, altfel decât prin forță;
– unii copii, din cauza mediului disfuncțional în care cresc, învață că a te comporta urât este un fel de a răspunde la o situație stresantă sau problematică;
– de multe ori copiii agresori nu sunt conștienți de suferința pe care o provoacă celor ce sunt puși în postura de „victimă”.
Pentru stoparea violenței, toată lumea trebuie să fie implicată, și mă refer aici la învățători, profesori, director, psihologul școlii sau personalul auxiliar și, bineînțeles părinții copiilor implicați. Cu totii trebuie să colaboreze pentru a face din școala o zonă sigură pentru toți copiii.
Cum ai putea să îți ajuți copilul?
– Încearcă să afli de la el, în cât mai multe detalii, despre situația prin care trece. Folosește o atitudine deschisă și asigură-l că nu îi vei face nimic, ci doar vrei să afli adevărul.
A-l forta să îți ofere cât mai multe detalii, înseamnă a-l pune într-o situație în care se simte constrâns, la fel ca și în relația cu agresorul său. Ai răbdare cu el și asigură-l de toată încrederea și susținerea ta.
– Poți să vorbești cu copiii care îl agresează și cu cei care au fost martori la incident.
Este bine să cunoști și varianta celorlalți copii implicați în această situație.
– Discută cu învățătoarea, părinții copilului agresor și chiar cu conducerea școlii.
Discuția cu cadrul didactic este absolut necesară!
În primul rând, el este cel responsabil, cel care trebuie să intervină, cu atât mai mult cu cât situația are loc în cadrul școlii.
Prezintă-i situația așa cum o cunoști și cere-i părerea.
Desigur că, dacă nu ești mulțumit de măsurile luate de cadrul didactic pentru a rezolva problema, este bine să apelezi la directorul școlii.
– Primele reacții la hărțuire este bine să îmbine umor, relaxare, stăpânire și încredere în sine.
Recomandă-i copilului să inspire adânc, să îl privească pe agresor în ochi și să îi spună cât mai hotărât posibil: „Lasa-ma în pace, este urât ce faci!”. Apoi să se întoarcă cu spatele și să plece.
Îl poți ajuta pe copil să exerseze comunicarea cu un bully printr-un joc de rol în care tu ești agresorul, iar copilul trebuie să îți spună să îl lași în pace.
Însă, dacă agresorul continuă hărțuirea și apelează la violența fizică, este momentul ca un adult să intervină, așa că recomandă-i copilului să apeleze la un învățător, profesor, psiholog, director.
Invață-l pe copil diferența dintre a pârî și a denunța pe cineva: denunțând violența, face un bine și altor copii care pot cădea victime agresorului.
– Ajută-l pe copil să înțeleagă că toate insultele pe care agresorul i le adresează nu exprimă o problemă a copilului, ci a agresorului.
Așa că repetă-i copilului că în niciun caz nu trebuie să creadă insultele pe care le aude din partea unui bully.
Este posibil ca unii dintre ei să reacționeze în sens invers și să îl provoace pe copil tocmai pentru a obține un răspuns de la acesta.
Singura formă sub care este bine să îi ignore pe agresori este aceea de a nu se lăsa afectat emoțional de ceea ce aceștia spun: să nu creadă și să nu ia în serios insultele sau injuriile lor.
Răzbunarea sau violența fizică nu face decât să intensifice conflictul și poate duce la lucruri mai grave.
Învață-l pe copil să evite să se razbune sau să răspundă hărțuirii cu violență.
– Învață-l să facă diferența dintre situațiile periculoase și cele în care îl poate înfrunta pe agresor.
De obicei, este recomandat să nu își arate teama în fața unui bully.
Recomandă-i să nu înceapă să plângă în fața agresorului sau să îl roage să îl lase în pace. Însă, dacă este singur pe hol cu un bully care îi cere banii de mâncare, de exemplu, și acesta pare hotărât să îl bată, cel mai sigur este să îi dea banii și să fugă la un profesor sau la director.
De asemenea, atunci când îl vede pe agresor apropiindu-se, recomandă-i copilului să își caute prieteni lângă care să stea, pentru a nu fi singur față în față cu el.
– Este bine ca copilul să învețe să își păstreze o postură dreaptă și curajoasă.
Atunci când se află într-o situație neplacută, posibilă victimă, este normal să îi fie frică. Ar fi bine să încerce să nu arate acest lucru, pentru că uneori o simplă atitudine mai curajoasă îl poate salva din situație.
– Vorbește-i despre ce poate și ce nu poate controla.
Să încerce să nu răspundă și să fie indiferent.
Consolidează-i încrederea în el însuși, încurajează-i originalitatea și exprimarea propriilor păreri, convingeri și valori. Îl vei ajuta astfel să își creeze o imagine de sine corectă și puternică, greu de zdruncinat de vorbele răutacioase ale celorlalți.
– Ajută-l să își facă prieteni. Sentimentul de apartenență la un grup îl ajută să facă față conflictelor și problemelor pe care le-ar putea întâmpina cu cei din afara grupului.
– Dacă la școală nu găsește copii cu care să se înțeleagă, orientează-l către alte clase, grupuri în care să se poate integra.
– De asemenea, este important să nu adopți tu însuți/însăți atitudinea de victimă. Actionează pentru a-l apăra pe copil, indiferent de statutul social pe care îl ai sau de atitudinea celor din jur.