Adesea, cele 24 de ore dintr-o zi devin insuficiente pentru oricare dintre noi, cu atât mai mult când ești părinte.
Părintele gonește între casă și serviciu, grădiniță sau școală, programări la medic, petreceri aniversare, cursuri de balet, pictură, limbi străine… iar lista nu e nici măcar la jumătate.
Dacă ar să îi dăm un titlul de carte programului fiecărei zile, cu siguranță: În căutarea armoniei când haosul este inevitabil, ar fi unul sugestiv.
Astfel, o provocare importantă devine timpul de calitate petrecut în familie.
Părinții sunt prinși în permanență între aspectele organizatorice obligatoriu de rezolvat și nevoile esențiale de dezvoltare ale copilului. În agitația zilelor devine o certitudine că fiecare părinte simte cum timpul petrecut alături de copil este prea puțin.
Timpul se dovedește a fi însă o capcană, pentru că atunci când vine vorba despre relația părinte-copil ar trebui să îl măsurăm mai puțin în ore sau multitudinea activităților și mai mult în profunzimea interacțiunii.
Îndrăznesc să înlocuiesc sintagma timpului de calitate, cu cea a timpului de conectare profundă.
Ca adulți ce creionăm direcții în evoluția copiilor este important să conștientizăm că această calitate a timpului vine prin prezența plină de iubire și atitudinea empatică care transmite sentimentul acceptării necondiționate.
În primii doi ani de viață copilul este dependent de îngrijirea părintelui, iar dacă această îngrijire nu se rezumă doar la nevoile bazale, ci se oferă atenție deosebită și celor emoționale, putem spune că timpul de conectare se realizează în permanență. Cu cât copilul crește, și cercul persoanelor cu care interacționează devine mai numeros, cu atât acesta va avea nevoie să recupereze timp alături de părinți.
Cum transformăm interacțiunea în timp de conectare?
Orice simplă activitate poate deveni semnificativă în dezvoltarea copilului atunci când:
-
acordăm în primul rând atenție trăirilor afective
-
punem accent pe descoperire
-
provocăm curiozitatea
-
insuflăm curajul
-
stimulăm creativitatea, chiar și în cele mai banale și rutiniere situații.
Deși devine din ce în ce mai autonom și simte dorința puternică să exploreze lumea și cu cei de vârsta lui, la întoarcerea acasă, copilul va avea nevoie să îl întâmpinați cu siguranță și ocrotire.
Puterea legăturii părinte-copil se dovedește a fi vindecătoare pentru orice provocare de peste zi: fiți cei care îl așteaptă cu cele mai călduroase îmbrățișări, cu cele mai puternice încurajări, cu cele mai înțelepte cuvinte.
Copiii nu au nevoie de tot timpul din lume, dar au nevoie de conectare profundă în timpul petrecut alături de părinți.
Psihologul Oana Petcu a absolvit facultatea de Psihologie și Științele Educației în orașul București, devenind psiholog specializat în psihoterapie experiențială unificatoare, individuală și de grup.
În ultimii ani a fost implicată direct în crearea de programe complexe de dezvoltare personală pentru copii, în strânsă conexiune cu părinții și dinamica relațiilor familiale.