Psih. Raina Șaguna discută dependența de zahăr la copii
Chiar dacă părinții își iubesc copiii, cei mici pot percepe altfel comportamentele de afecțiune ale părinților.
Cele mai frecvente situații în care copilul ar putea să simtă că nu este acceptat, sunt atunci când este comparat cu alți copii, când este certat, când este ignorat, nu este ascultat, văzut sau nu este înțeles.
sursa foto: Stuff.co.nz
Ce putem face, așadar, în mod concret, pentru a reduce nevoia de dulce a copilului?
Când vine vorba de copii, cel mai bun tratament este prevenția.
De ce să te lupți să tratezi ceva ce ai fi putut preveni?
Soluția pentru dependențele deja instalate este: renunțarea la alimentele ce conțin zahăr, făină albă, orez alb, cereale rafinate destinate mic-dejunului, sucuri din comerț (acidulate sau nu) etc. și înlocuirea acestora cu: cereale integrale, orez integral, făină integrală, fructe proaspete, fructe uscate fără adaos de zahăr. Toate în cantitate moderată. Toate aceste alimente conținând carbohidrați complecși care mențin glicemia la un nivel constant și poftele sub control.
Ocazional, se poate folosi zahărul brun, care oricum este de preferat zahărului alb, rafinat.
Copiii au nevoie să li se explice într-un mod adaptat vârstei lor, de ce nu e bine să mănânce acele alimente nesănătoase din comerț și să fie educați să facă alegerile corecte – pentru că obiceiul alimentar îi va „însoți” toată viața lor– astfel încât este benefic să fie învățați cum să mănânce corect.
Dependența de dulciuri se tratează, în primul rând, prin conștientizarea sa și înțelegerea efectelor nocive ale zahărului asupra organismului. Copilui trebuie să i se dezvolte voința de a nu consuma zahăr și a se alimenta cu hrană adevarată.
Dacă încerci să scapi de un non-aliment, fără să-l înlocuiești cu ceva corect din punct de vedere nutrițional, vei ajunge să te frustrezi și vei pofti și mai mult la alimentele nesănătoase.
C părinte, ai putea încerca să privești din exterior relația cu copilul tău.
