Psih. Raina Șaguna discută dependența de zahăr la copii

Copiii nu cunosc dulciurile decât în măsura în care părinții le oferă acestea.

Din păcate, de foarte multe ori, întâlnesc în cabinet situații în care părinții îl acuză pe copil că cere dulciuri și de foarte puține ori, părinții își dau seama că ei înșiși i-au antrenat pe cei mici în deprinderea acestui obicei.

Copiii sunt nevinovați, mai ales când sunt mici, pentru că aceștia nu știu ce înseamnă dulciurile, nu cunosc gustul lor, decât dacă, din iubire, le-au primit de la cei din jur (părinți, bunici, bone, rude, vecini etc.) suficient de des încât să se creeze o dependență.

De asemenea, de foarte puține ori întâlnesc părinți care să conștientizeze faptul că un copil nu înțelege mecanismele și fiziologia corpului uman, astfel încât cel mic să fie stimulat să renunțe la acest obicei nesănătos.

De multe ori însă, am cunoscut părinți care pun presiune pe copii, ascund dulciurile, îi ceartă sau îi duc pe aceștia la psiholog sau la nutriționist, pentru a-i dezvăța pe copilași de un obicei nesănătos pe care ei înșiși l-au creat.

Conform specialiștilor în nutriție, un copil între 4 și 8 ani mănâncă în medie 22 kg. de zahăr pe an. Mass-media a făcut publice toate acele cercetări, care scot în evidență efectele nocive ale consumului excesiv de zahăr, precum și urmările grave ale acestuia asupra organismului.

Copiii sunt programați biologic să prefere consumul unei cantități mai mari de zahăr decât adulții. Studiile demonstreanză însă cum copiii care consumă 80 de grame de zahăr pe zi sau care beau două băuturi îndulcite zilnic sunt supuși unui risc mai mare de boli de inimă, creștere ponderală, mâncat compulsiv, boli autoimune, sindrom metabolic sau diabet.

Zahărul constituie unul dintre ingredientele de bază ale industriei alimentare și este utilizat pentru a da un gust mai plăcut produselor alimentare.