Stima de sine este valoarea pe care ne-o acordăm ca persoană, aceasta bazându-se pe percepția pe care o avem despre noi înșine. Când copilul este mic, acesta nu posedă imagine de sine și nici nu are vreo conștiință a valorii propriei persoane.
Însă prin atenția și iubirea pe care i-o poartă persoanele semnificative din viața sa, el învață „să se vadă”.
Dacă se simte iubit, copilul învață că este important, daca însă se petrece contrariul, el se va se percepe ca fiind fără valoare.
Cu toate acestea, nu există o rețetă bine definită pentru a-i permite unui copil să-și formeze o imagine de sine justă.
Individul care are o bună stimă de sine a beneficiat de un dozaj bun de iubire, de învățare și de autonomie, de încurajare.
Dar nu doar iubirea este necesară pentru construirea unei stime de sine bune, ci și gradul de încredere pe care îl are părintele în capacitatea copilului de a se descurca singur în activitățile specifice vârstei lui.
Un părinte supraprotectiv va înfrana capacitatea de autonomie a copilului, iar cel mic riscă astfel să-și pună la îndoială capacitățile.
Din această cauză, copilul învață că nu este bun de nimic dacă mama nu are încredere în el că se va descurca singur într-o anume situație.
Învățarea stimei de sine se face până la vârsta de șase ani, însă nu înseamnă că dacă nu am ajutat copilul să-și formeze imaginea de sine până la această vârstă totul este pierdut.
Copilul ce depășește vârsta de șase ani și nu și-a dezvoltat imaginea de sine nu este condamnat totuși la o stimă de sine scăzută, ci va avea în propriile puteri spiritul logic, care chiar dacă este fragmentar, există și se manifestă.
Credeți în copiii voștri, iubiți-i, protejați-i fără a exagera, permiteți-le să întreprindă acele activități care le vor aduce satisfacții și rezultate bune astfel încât să își creeze o stimă de sine ridicată.
Și nu uitați că familia este primul rai al copilului!
Despre autorul acestui articol:
Andreea Năstase este psiholog logoped cu drept de liberă practică în psihologie clinică, psihopedagogie specială şi psihoterapie cognitiv comportamentală, având o experienţă de 10 ani în domeniul educaţiei ce au rezultat în competenţă desăvârşită în stimularea, dezvoltarea şi corectarea limbajului verbal şi non-verbal.
Aceasta susţine diferite ateliere de dezvoltare personală pentru copii, ateliere de dicţie pentru copii, prezentări şi cursuri în domeniul psihologiei şi logopediei.
Iubeşte extrem de mult să lucreze cu copiii, sa se joace şi să intre în lumea lor, având o mare satisfacţie când aceştia înregistrează progrese şi rezultate pozitive în terapia logopedică şi intervenţia psihologică.
„Nu cred că mi s-ar fi potrivit altă meserie decat cea pe care o am astăzi!
Mă regăsesc în totalitate în următorul enunţ: Singurul mod de a realiza lucruri extraordinare este să iubeşti ceea ce faci!”