Prima călătorie cu bebe, în afara țării

În acest articol vă voi povesti cum a fost cu bebe pentru prima oară într-o călătorie în afara țării.

Într-o seară de mai, după ce Noria a adormit, am ieșit cu Miruna pe balcon să vorbim despre ce vom face în vacanță, mai precis unde să mergem la mare.

Dezbăteam dacă urma să mergem la 2 Mai, satul în care mai petrecusem numeroase vacanțe, dar pe de altă parte ne doream mult să explorăm ceva nou. Undeva în depărtare avea loc o furtună, iar cerul era brăzdat de numeroase fulgere. Am fi vrut să mergem cu cortul undeva în Grecia, dar fiind prevăzători, ne-am gândit că ar fi mai bine să mergem în 2 Mai, unde cunoșteam totul ca în palmă și aveam o gazdă foarte bună. Măcar știam la ce să ne așteptăm și aveam garanția relaxării, cât de cât.

În câteva zile, bineînțeles că ne-am răzgândit. A câștigat planul cu Grecia.

Ne-am făcut curaj și ne-am zis „aia e, plecăm în necunoscut și vom vedeam”. Nu am mers în Samotraki, o insulă pe care o cunoșteam foarte bine, de ani de zile, pentru că știam că majoritatea plajelor sunt sălbatice și pline de bolovani. Am zis că vom lăsa Samotraki pentru mai târziu, când va mai crește copila.

Odată luată hotărârea finală, a început documentarea. Miruna a căutat locuri de campat și campinguri chill în Grecia. Toată documentarea a durat cel puțin o săptămână. În cele din urmă am hotărât să mergem într-un camping destul de cunoscut din Sithonia, unul din brațele peninsulei Halkidiki.

Gata, știam unde să mergem, ne făcusem planul, traseul era stabilit. Au urmat cumpărăturile și pregătirile pentru camping. Ne-am luat un cort nou și saltele – o investiție pe care voiam demult să o facem.

După ce am finalizat cumpărăturile, s-a apropiat data plecării. Am luat cam toată casă cu noi și am plecat. Aveam de mers cu mașina 850 de km. Noria avea 1 an și 4 luni, așa că am preferat să facem câteva opriri pe drum. Din capul locului am zis că nu vom forța copilul să reziste dintr-o bucată la un treseu așa lung. Oricum, nouă ne place să mergem liniștiți, fără presiunea că trebuie să ajungem la destinație într-o zi prestabilită sau la o oră anume.

Am plecat la ora prânzului din București, la ora de nani a Noriei. Așa obișnuim să plecăm mai mereu, că ea să doarmă în mașină. Doarme cam 2-3 ore, depinde de drum și de cât de obosită este.

Prima oprire a fost în Sofia, unde am stat o noapte. A două zi, după micul dejun, am dat o tură în parcul din apropiere. Hotelul la care am stat era fix lângă un parc care arăta mai degrabă ca o pădure urbană (Borisova). O plimbare înainte de un nou segment de drum ne-a prins bine tuturor.

Și am pornit, în sfârșit, spre Grecia, unde ne-am mai oprit o noapte în Salonic. Am făcut acest lucru pentru că nu am vrut să ajungem super obosiți la destinație, după care să ne mai fi așteptat 2-3 ore de instalat cortul și descărcat bagaje.

În Salonic a fost super relax. Ne-am plimbat pe malul marii și am stat pe promenada din port, unde erau foarte mulți tineri. A doua zi am plecat sper destinație. Mai aveam de mers cam 200 de km.

Pe drum, înspre campingul asupra căruia ne hotărâsem, ne-am oprit să mâncăm ceva. Practic, ne-am oprit în alt camping, unul oarecare din numeroasele campinguri pe care le găsești în Sithonia.

După prânz, mai aveam o oră de condus până la destinația finală. Ajunși acolo, ce să vezi, surpriză, era deja foarte aglomerat, deși ne aflam doar în prima parte a lunii iunie. Un mare haos, multe mașini pe alei, oameni peste tot. Sincer să vă spun, ne-am cam speriat puțin.

Condusesem atâtea ore pentru a da de liniște și relaxare, nu aglomerație. Era ultimul lucru pe care ni-l doream.

Ne-am tot uitat după un loc mai retras în camping, unde să ne punem și noi cortul. Doar că nu am găsit unul. Așa că nu ne-a fost greu să luăm o decizie pe loc: de a ne întoarce în celălalt camping, unde ne oprisem să mâncăm. Nu știam nimic despre el, doar îl văzusem întâmplător pe drum. Am urcat în mașină: „hai înapoi încă o oră”. Era deja a treia zi de stat pe drumuri și resursele noastre de energie începuseră să se epuizeze rapid.

Din fericire, am avut noroc cu noul camping. A fost foarte liniștit pe durata șederii noastre acolo (aproape 3 săptămâni). Când am plecat, era deja iulie și începuse să se cam aglomereze.

Am instalat cortul, și după 3 zile pe drum, eram în sfârșit în camping, cu toate cele necesare frumos aranjate. Relaxarea putea să înceapă!

Pentru noi, dar mai ales pentru Noria, experiența la cort a fost una de neuitat. Ieșea afară la joacă imediat și stătea în aer liber foarte mult timp.

Și-a făcut prieteni noi și a explorat natura după pofta inimii.

Pentru familia noastră, acesta a fost un episod care ne-a deschis drumuri și explorări noi.

După această călătorie, în care plecasem cu inima cam îndoită (teama de necunoscut), am prins mult curaj și încredere. Călătoriile noastre s-au înmulțit și între timp am demarat blogul https://kindertrips.com , în care povestim despre ele.