Practici de parenting controversate
Când vine vorba de educația copiilor, toată lumea are o părere. Intențiile sunt bune de fiecare dată, însă uneori punerea lor în aplicare Iasă de dorit. Iată câteva dintre cele mai dezbătute practici de parenting.
sursa foto: Pinterest
Lasă copilul să plângă – metoda Ferber
Greu să cadă toată lumea de acord vizavi de această practică. Adeptele acestui model de creștere a bebelușului sunt de părere că este cea mai bună metodă pentru un copil independent. De cealaltă latură se află mamele cărora li se pare inuman să-și audă puii plângând. Cine are dreptate?
sursa foto: Pinterest
Ore fixe de masă
Hrănirea bebelușului din 3 în 3 ore, indiferent dacă o cere sau nu este o metodă care poate fi mai mult în ajutorul mamelor decât al copilului. Sigur că este mult mai comod pentru mamă, să știe că are la dispoziție un interval exact în care se poate organiza cum consideră. Însă în tabăra opusă, există mame și pediatri care spun că este natural să alăptăm bebelușul la cerere. Până la urmă organismul lui știe cel mai bine ce nevoi are. Iar datoria sa nu este să ne respecte nouă programul, ci să asigure o dezvoltare optimă.
sursa foto: Pinterest
Dormitul cu cel mic
Părinții care preferă această variantă susțin că este un mod de a crea o legătură puternică între ei și copil. Există și mame care apelează la această metodă din teama asfixiei în somn a bebelușului. În tabăra cealaltă se află părinți cu o altă teamă. Aceea de a nu se rostogoli în somn peste copil. Există și părinți care nu aleg varianta somnului separat din vreo teamă. O fac pur și simplu înțelegând că bebelușul este o ființă cu propriile nevoi de spațiu. Și este o metodă bună de menținere a intimității cuplului, care este oricum pusă la încercare din clipa sosirii unui copil pe lume. Indiferent de metoda aleasă, important este să fiți 100% convinși și să vă asumați consecințele alegerii.
sursa foto: Pinterest
Alăptatul prelungit
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca alăptarea la sân, acolo unde este posibilă, să fie realizată pe parcursul a minim 6 luni. Ulterior, aceasta poate continua, alături de diversificare, până la vârsta de 2 ani. Există însă mame foarte atașate de copii, care sunt de părere că este în regulă să alăpteze oricât le permite corpul. Ele se confruntă cu critici din partea celor din jur. Este important de știut că pe durata alăptării, nivelul de prolactină crește, iar acest lucru poate duce la ovulații neregulate.
Acest lucru poate fi o problemă pentru femeile care doresc să mai rămână însărcinate. Iar acesta nu este singurul dezavantaj. Alăptarea prelungită presupune un disconfort fizic crescut pentru mamă, în special în perioada erupției dentare la copil. De asemenea, se poate întâmpla ca un copil neînțărcat să ceară să fie alăptat în public, ridicând bluza mamei pentru a-și cere dreptul.
sursa foto: Pinterest
Tratat ca un adult
Știi cum uneori ca părinți avem tendința să ne „alintăm” și să vorbim cu cel mic ca și cum și noi am fi mici? Ei bine, există și părinți care din dorința de a-i trata pe bebeluși cât mai normal, ajung să le vorbească precum unor adulți. Există și studii care demonstrează că un astfel de obicei ajută copiii în dezvoltarea mai timpurie a limbajului. Totuși, este important să nu uităm să le explicăm copiilor pe înțelesul lor. Poate că nu vrem să folosim vocea pițigăiată, însă vocabularul trebuie să fie adecvat capacității de înțelegere a copilului. Altfel degeaba explicăm. Unii părinți văd această practică drept o dovadă a lipsei de iubire. Puțin exagerat?
sursa foto: Pinterest
Sisteme de recompensă
În încercarea de a evita un sistem de pedepse, unii părinți aleg să se concentreze asupra victoriilor copilului. Ideea unui sistem de recompense nu este rea în sine. Devine însă problematică atunci când aducem banii în ecuație. Când plătim un copil pentru sarcini în casă pe care oricum este natural și sănătos să le facă (făcutul patului, spălatul propriei farfurii, pusul jucăriilor sau cărților la loc), deschidem o cutie a Pandorei. Cel mic poate învăța să negocieze și să se încăpățâneze să nu mai facă nimic fără o recompensă. Așadar, recompensele se acordă, însă cu atenție, să fie proporționale cu sarcina de rezolvat și să fie aplicate doar pentru niște realizări mai deosebite. Nimeni nu-și dorește un copil care să ceară o recompensă doar pentru că s-a dat jos din pat sau s-a îmbrăcat singur, nu?
