Părinții ca o echipă

Odată cu venirea pe lume a unui copil, cuplurile încep să se documenteze. Nutriție, educație, reguli de igienă și așa mai departe. Însă ceea ce rămâne de multe ori trecut cu vederea este cel mai important aspect: constituirea unei echipe.

Să spunem că sunteți cuplul ideal, care discută totul împreună, dețineți arta compromisului, iar în general cădeți de acord ușor asupra oricărui subiect. Însă atunci când intervine un copil, ies la suprafață date și elemente noi, cu care nu v-ați mai confruntat.

Care sunt cele două elemente care pot interveni în cât de bine creșteți copilul?

– Propria educație

Fiecare dintre parteneri vine cu un bagaj de reguli sau credințe vizavi de cum este cel mai bine crescut un copil. Atenție, însă! Nu mare ar trebui să vă fie surpriza să constatați că ceea ce a funcționat pentru voi în postura de copil, nu va fi cea mai bună alegere pentru copilul vostru. Fiți suficient de deschiși cât să recunoașteți că nu le știți pe toate și flexibili încât să încercați alte metode pentru a putea ajunge la rezultatul dorit.

– Copilul

Indiferent cât de mic, copilul are propria-i personalitate. Mică, în dezvoltare, dar aduce o energie nouă în cuplu. Brusc, regulile care funcționau sau erau agreate în cuplu, nu sunt cea mai bună alegere pentru buna dezvoltare a celui mic.

Cum formăm o echipă de succes?

sursa foto: Pinterest

Joc de glezne

Pregătirea începe dinaintea nașterii. Sigur că nu veți putea discuta în prealabil toate potențialele situații conflictuale, însă vă puteți antrena jucându-vă cu diverse scenarii. Ce veți face dacă în timpul diversificării, să spunem, copilul refuză cu încăpățânare un anumit aliment, care nu este agreat nici de partener? Este clar un subiect față de care vă situați în tabere diferite. Ce compromis veți face? Vi se pare un lucru prea mic pentru a vă bate capul cu asta? Ne place sau nu, suntem suma lucrurilor bune și rele, mici și mari, pe care le absorbim de la părinții noștri. Un climat cald, în care cei doi iau deciziile împreună în mod asumat, este un pas înainte pentru o dezvoltare armonioasă a copilului. Dar e un pas pe care trebuie să-l faceți voi pentru el. Nu este ceva ce vine de la sine și se pogoară asupra familiei.

Mâinile sus!

Nu te ia nimeni ostatic. Vorbesc despre predarea controlului. Ceea ce nu este sinonim, așa cum ți s-ar putea părea, cu dezlănțuirea Armageddonului. Am putea spune că bărbații au din start un handicap în relația cu copilul. Cum noi suntem binecuvântate cu acele 9 luni de atașament ce nu poate fi redat în cuvinte, e destul de ușor să alunecăm în mentalitatea „eu sunt mama lui, eu știu mai bine”. Indiferent cât adevăr este sau nu în această afirmație, să nu uităm să dăm și bărbatului ocazia de a crea o legătură la fel de puternică cu copilul. Un copil este conceput în doi. De ce ar deveni creșterea și educarea lui o sarcină doar pentru mamă?
Așa că data viitoare când schimbi scutece, predă ștafeta. Și încearcă să nu îți dai ochii peste cap de fiecare dată când ți se pare că bărbatul face ceva greșit. Nimănui nu-i place să fie cicălit. Acordă-i încrederea cu diverse sarcini. Începe cu unele mici. Pe măsură ce te convingi că nu este atât de inapt pe cât îl credeai, îi poți încredința sarcini mai complexe. În plus, și el va adora să știe că te bazezi pe el și se implică la fel de mult în creșterea celui mic. Să-ți mai spun și că munca e mai ușoară când se împarte la doi?

Inspiră

Trage aer în piept. Adică, ascultă părerile și sugestiile partenerului. Iar atunci când nu ești de acord cu ce auzi, nu uita că și tu și el sunteți la prima încercare. E lecția vieții învațată din mers de către amândoi. Ascultați de la părinți cu experiență. Treceți sfaturile prin propriile filtre și decideți împreună ce este cel mai bine pentru voi.
Observați, observați, observați. Poate aveți prieteni, rude sau vecini care vă inspiră prin felul în care își educă copiii. Discutați dacă principiile acelora se pot aplica și în familia voastră.

Expiră

Cere-ți scuze când greșești. Educarea unui copil este un efort continuu, iar asta presupune că ocazional vei mai și scăpa mingea. A recunoaște că ai greșit îi arată celuilalt că ești uman și îți asumi consecințele faptelor. Și nu te angajezi într-un joc imatur în care contorizezi greșelile fiecăruia. Dar în special pe cele ale partenerului.
Spune ce te neliniștește. În primul rând pentru a te face mai bine înțeleasă și pentru ca partenerul să fie mai atent data viitoare și la nevoile tale. În al doilea rând, pentru că arătând vulnerabilitate, și partenerul se va simți încurajat să își împărtășească temerile. Asta nu vă face slabi. Din contră. Este punctul de pornire pentru o autoevaluare și îmbunătățirea voastră ca echipa.
Nu lătra ordine. Nici partenerului, nici oricărei alte persoane care te ajută în creșterea copilului. Prezintă situația și roagă. Nu degeaba se spune că „vorba dulce mult aduce”.

Așteaptă

Avem tendința să expediem problemele. Sau credința că totul trebuie rezolvat „aici, acum”.  Asta ne face să ne simțim eficienți. Însă nu este o abordare potrivită oricărei situații. Sigur că mai ales în contexte foarte încordate, difuzarea tensiunii îți poate da un sentiment plăcut că ai salvat omenirea în ziua respectivă. Dar neacordându-vă timp de gândire, soluția pe termen scurt se dovedește a fi foarte păguboasă pe termen lung.
Exemplu: cel mic este suficient de mare să se poată îmbrăca singur și chiar o face. Însă în dimineața aceasta s-a trezit prost-dispus, face nazuri, țipă, bate din picioare și așteaptă să fie îmbrăcat de unul dintre voi. Amândoi ați avut o săptămână grea și sunteți epuizați. Soluția cel mai la îndemână este ca unul dintre voi să cedeze și să-l îmbrace pentru a termina odată cu chirăielile și a restabili liniștea. Însă creați un precedent. Copilul va observa că uneori e suficient să „facă urât” pentru ca părinții să-i facă pe plac. Pe termen lung, vă creați singuri mai multe probleme.
Așadar, pauză. Respirați adânc. Nu acționați impulsiv. Rețineți că nu orice este bun „aici acum” este o idee bună pentru viitor. Reflectați. Discutați împreună. Alegeți asumat având în perspectivă potențialele consecințe.

Ridică

Susține-ți partenerul în alegerile pe care le face. Laudă-i calitățile în fața copilului. Sunteți primul model de la care poate învăța stima de sine și aprecierea. Este de asemenea un mod de a-i arăta că sunteți o echipă, iar asta vă dă putere.

Creșterea unui copil este o provocare pentru orice cuplu. Dar nu uitați că ați pornit împreună, de bunăvoie, în această călătorie, iar obstacolele sunt doar un pretext pentru a deveni voi înșivă persoane mai bune.