Părinți, nu vă mai pupați copiii pe gură!
Pupatul copiilor pe gură, până la o anumită vârstă este un subiect aprig dezbătut atât de părinți, cât și de psihoterapeuți.
Mulți dintre cei implicați în aceste dispute sunt de părere că obiceiul este perfect normal. Ei susțin că în acest fel își manifestă dragostea și afecțiunea față de cel mic. Și tot astfel creează o legătură puternică cu copilul.
De cealaltă parte a baricadei sunt cei care consideră că acest obicei este dăunător și necuvenit.
Gestul, oricât de inocent și de inofensiv ar părea, afectează copilul din punct de vedere emoțional, creându-i o serie de confuzii.
Dacă l-ai învățat cu acest obicei încă de mic și deodată, când a crescut mai mare, ai încetat să mai faci asta, copilul devine confuz. Acest fapt îi poate conferi un sentiment de respingere dacă a fost obișnuit în acest mod.
De asemenea, în jurul vârstei de 5-6 ani, cei mici devin conștienți de trupurile lor, iar unii dintre aceștia pot fi stimulați sexual de acest pupat pe gură.
Un alt aspect negativ al pupatului pe gură este reprezentat de răspândirea microbilor.
Microbii, acei monstruleți urâți și dăunători sunt peste tot. Fiecare om are proprii lui monstruleți. Iar, prin acest obicei, nu facem decât să-i răspândim și la cel mic. Cum sistemul lor imunitar este încă nedezvoltat în totalitate, organismului îi este greu să se lupte și să riposteze.
Exprimarea afecțiuni parentale nu este diminuată, dar nici potențată de acest obicei.
Totul depinde însă de ceea ce simte fiecare părinte și de modul diferit de percepție al fiecărei familii în parte. Suntem oameni, suntem diferiți deci este normal să avem păreri și obiceiuri diferite pentru că suntem unici prin ADN.
Fotografie de Nikola Filipova
