Mituri despre homeschooling – cu Irene Oproescu

Educația unui copil devine ținta numărul unu pentru părinți. Însă nu întotdeauna multitudinea de opțiuni dintre care să aleagă este un ajutor.

Alternativa la învățământul de stat este o școală particulară. Însă, încet-încet, chiar și învățământul privat își atrage ceva antipatie în rândul părinților. Asta pentru că, deși abordează învățarea prin metode moderne și atrăgătoare, de multe ori, programul unui elev într-o astfel de școală este de-a dreptul sufocant.

Așa că, tot mai des auzim varianta homeschooling ca idee de a „scăpa” copiii de un ritm mult prea alert, dar și a libertății de a alege acele materii care îi plac copilului sau spre care dovedește înclinație.

Ce este homeschooling?

Homeschooling este un sistem de predare acasă, puțini realizează însă că este cel mai vechi sistem de educație din lume. Părinții pot fi cei care îi ajută pe copii cu învățatul sau le pot aduce acasă profesori.

Însă legislația țării noastre în ceea ce privește acest sistem este destul de neclară. Chiar dacă este legal să studiezi într-un astfel de sistem, elevii pot avea dificultăți în revenirea la școala formală. Se exclude astfel varianta ca un părinte să aleagă să facă homeschooling pe perioada claselor primare, însă să-și poată înscrie copilul la gimnaziu în cadrul unei școli de stat. Dacă un homeschooler decide că vrea să urmeze o facultate din România, singura sa variantă spre o rută de acces dinspre homeschooling către școala formală, este de a se înscrie în ultimul an de liceu pe baza certificatelor sale obținute de la școala la distanță la care a fost înscris până în acel moment.

Tot citind mai multe despre acest subiect „controversat” în România, am descoperit-o pe Irene Oproescu, mamă a doi copii, Julia și Bogdan, care fac homeschooling de la întoarcerea în România.

„Au fost în sistem până în 2013, dar nu la noi. Au făcut trei ani de școală în Cipru și în Irlanda. În Cipru fiind vorba de ciclu gimnazial era mult mai relaxat totul. Comunicarea cu profesorii era mult mai ușoară, mult mai faină. Elevii de acolo au profesor de sport, de matematică, nu se pune totul pe umerii învățătoarei, care în România nu numai că lucreză cu cel puțin 30 de copilași deodată, dar predă și toate materiile incluse în programa școlară”.

Irene Oproescu este PR, profesor de limba engleză, face de asemenea traduceri și este mereu deschisă către diverse proiecte, atâta timp cât îi fac plăcere. Iar în același mod își crește și copiii:

„Îmi place foarte mult să lucrez cu copii, în definitiv, dacă nu mi-ar fi plăcut n-aș fi ales să fac homeschooling. Îmi place că pot să aleg ce să fac, nu din cauză că o duc bine material, cum în mod greșit consideră oamenii, ci pur și simplu pentru că știu să fac destul de multe lucruri și pot alege să întreprind un lucru ce-mi face plăcere”.

Revista Margot: Există mitul că doar copiii care provin din familii înstărite își pot permite să facă homeschooling. În medie, o familie, al cărei copil face homeschooling, cheltuie între 350- și 500 de euro pe an, pe lângă o taxă anuală către așa-numita „școală umbrelă”.

Irene: Eu nu cheltuiesc atât. Acum depinde și pentru ce optezi. Internetul nu este așa scump și ai acces la foarte multe materiale, cursuri sau aplicații pe telefon. La majoritatea școlilor la care merg homeschoolerii este inclusă în taxa de 1.300 de dolari pe an manuale și curicula. Pentru 100-200 de dolari în plus poți avea curs online cu profesorul sau poți avea acces la cursurile online. Depinde acum ce vrei. Poți face homeschooling, eu însă, de când s-au mărit cei doi copii, sunt mai mult pe partea de unschooling. Adică nu mai avem curriculă. Fiecare dintre ei urmează o serie de cursuri. Bine, câteodată mai trebuie împinși de la spate.

Revista Margot: Cum arată unschoolingul în interiorul casei tale?

Irene: Unora li se poate părea haotic, pentru că nu avem un orar de activități, însă, de fapt, fiecare dintre noi știe ce are de făcut sau poate face ceea ce își dorește în momentul respectiv. Dacă vrea să citească, atunci asta va și face. De regulă, fiul-meu își deschide laptopul și se apucă de programare și matematică în paralel. Recent a reînceput și greaca. Julia face tot felul de chestii artistice, de tip Arts&Crafts, se uită la tutoriale de design interior, face matematică, spaniolă. Engleză, de exemplu, nu trebuie să studieze, ei sunt nativi în această limbă.

Revista Margot: Care-i cel mai bun lucru pe care l-ai putut remarca la homeschooling pe parcursul experienței tale personale?

Irene: Copiii mei pot avea discuții libere cu adulții fără să fie timorați. Pot relaționa foarte ușor cu cei din jur, având în vedere că au fost expuși mai multor grupe de vârste, de la doi ani la 60-70 de ani. Exprimă fără probleme ceea ce simt și ceea ce consideră că trebuie spus într-un moment dat. Spre deosebire de cei mai mulți dintre copiii care merg la școală, care sunt intimidați, segregați pe vârste. Eu n-am încercat vreodată să le impun limite, chiar dacă era în totală contradicție cu ceea ce gândeam eu. Le-am spus părerea mea, le-am expus riscurile, mai departe a depins de ei. Nu folosește la nimic îngrădirea. Au nevoie de explicații, au nevoie să învețe să-și asume responsabilități și să realizeze care pot fi repercursiunile. Dacă sunt ținuți din scurt, n-o să înțeleagă nimic și nu vor fi pregătiți pentru ceea ce urmează.

Revista Margot: Care este cel mai util lucru pe care l-ai învățat în toată această perioadă? În ce fel ai „crescut” prin intermediul acestei alegeri?

Irene: Nu știu dacă am ales eu neapărat homeschoolingul, cred că homeschoolingul m-a ales pe mine. Mai ales că noi nu am luat decizia asta venind în țară, ci cu ceva timp înainte de a ne reîntoarce. Documentându-mă și văzând exact ce se întâmplă, amintindu-mi propria mea experiență școlară, mi-am dat seama de schimbările la care ar putea fi expuși în România.

În Irlanda, Julia și Bogdan urmau o școală care punea foarte mult accent pe libertatea copiilor, este singurul sistem de acest gen finanțat parțial de statul irlandez. Școala punea foarte mare preț pe comunicarea dintre părinte și profesor. Pornind de la chestia asta, noi toți, părinți, profesori, făceam ce era mai bine pentru copii. Nu exista segregare sexuală, erau respectate alegerile religioase ale copiilor, neimpunându-se nimic în sensul acesta copiilor. Mi-a plăcut foarte tare școala aceea. Era o atmosferă caldă și destinsă, iar toți părinții se preocupau de soarta copiilor.

Revista Margot: Ai avut vreodată probleme? Ai fost judecată?

Irene: Nu, n-am avut niciodată probleme, deși am fost destul de activă în media. Copiii trebuie să aibă acces la educație. Ori din partea mea, oricum ar fi, nu le îngrădesc educația sub nici o formă. Învățământul actual nu oferă acces la educație, ci la școlarizare. Sunt o mulțime de alte hibe ce ar trebui rezolvate înainte.

Am renunțat să mai citesc comentariile articolelor, 90% dintre acele comentarii erau ale oamenilor care nu aveau mare legătură cu educația. Prefer să-mi educ copiii în felul meu.

Revista Margot: Ai avut momente în care ai crezut că homeschoolingul a acaparat prea mult din timpul tău sau te-ai simțit copleșită?

Irene: M-am simțit copleșită câteodată mai mult de ideea că eu sunt responsabilă pentru viitorul copiilor mei. Vor trebui să-și continue studiile universitare în străinătate, cum voi face eu față acestei situații? Dar încet-încet îmi dau seama că, de fapt, există foarte multe modalități. Există o listă de universități străine care acceptă homeschooleri, fără taxă. Chiar foarte multe sunt deschise către acest lucru deoarece homeschoolerii și unschoolerii au viziune, sunt mult mai deschiși, mai creativi. Pentru că au fost încurajați în această direcție, pentru nu li s-au impus limite.

Atunci când încep să-mi pun întrebări, mă uit la ei și mă gândesc că nu are cum să iasă rău. În niciun caz. Nici o singură clipă nu am regretat alegerea pe care am făcut-o. Aș fi vrut desigur să am posibilități materiale mai mari și să meargă la mai multe cursuri. Nu vreau însă nici să-i aglomerez foarte mult, nici să le ocup timpul inutil. Pe parcurs pot apărea tot felul de posibilități și opțiuni de dezvoltare pentru ei.

Revista Margot: Ați avut pe parcursul timpului certuri sau animozități care au afectat procesul de homeschooling?

Irene: Da, normal, sunt adolescenți, iar câteodată trebuie să-i împingi de la spate pentru orice. Dar se pliază, nu-i oblig să facă niște chestii pe care ei le detestă. Acest lucru contează foarte mult. Dar toate acestea trec însă și îmi dau seama, mai ales atunci când îi văd pe ei interacționând cu alți oameni că lucrurile nu stau chiar atât de rău. Julia și Bogdan sunt responsabili și în casă și în exteriorul acesteia. Nu am ce să le reproșez.

Revista Margot: Ce-i sfătuiești pe părinții care se hotărăsc să meargă în direcția asta? Ți-ar fi plăcut să știi anumite lucruri când te-ai apucat de homeschooling?

Irene: Eu cred că homeschoolerii ar trebui lăsați în pace pentru că nu poate fi decât benefic pentru sistemul nostru ceea ce fac ei. Dacă nu îi îngrădești, este perfect. Eu înțeleg că gândirea liberă nu este încurajată sub nici o formă la noi, dar am avea nevoie și de oameni care sunt lăsați să gândească liberi.

Ce-i sfătuiesc? Tendința homescholerilor de acum, a celor ce au copilași mititei, este să meargă la foarte multe cursuri. Ar trebui pur și simplu să facă ceea ce le spune lor inima și personalitatea copilului. Să-și asculte copilul și să-l lase să se dezvolte puțin, să-l lase să se joace. Nu încerca să faci homeschooling făcând o curiculă mult prea încărcată pentru el.

Ce-ar fi ca primii ani să faci unschooling, în loc de homeschooling? Să interacționezi cu el prin joc, prin tot felul de activități precum teatru, balet, făcând educație neconvențională. Acest lucru îi ajută pe cei mici foarte mult. Foarte mulți părinți merg chiar ei la foarte multe cursuri, în loc să-și asculte inima, să se uite la propriul copil, să nu se mai ghideze după ceea ce fac alții. Nu există un mod anume de dezvoltare. O altă greșeală este aceea de a compara copiii. Copiii sunt diferiți, au veleități diferite.