Mama, de 8 Martie îți dăruiesc lupta mea
Sunt din generația celor pentru care 8 martie a fost multă vreme ziua mamei.
Sunt din generația copiilor care desenau felicitari cu un fel de ghiocei pe care scriam strâmb și stângaci „Mami, te iubesc. La mulți ani!”.
În adolescență am început să primesc și eu flori și diverse mici cadouri de 8 martie, semn că deveneam „femeie”. Tata mi le oferea cu multă curtoazie și era mare semn de respect, de parcă începeam cumva să mă calific pentru a face parte din rândul oamenilor adevărați.
Mai târziu, la facultate, am prins câțiva ani în complexul studențesc din Regie și de spectacole de striptease masculin la care mergeam cu colegele ca formă de maximă revoltă, revendicare a libertății și asumare a sexualității.
În lumea mea, la fel ca în lumea multora dintre noi cred, de 8 martie bărbații deveneau brusc drăguți și gentili, alergau după flori și cadouri ca și cum asta ar fi fost cea mai mare responsabilitate a vieții lor, „le dădeau voie” soțiilor să-și facă timp să se aranjeze, poate chiar pregăteau ei ceva de mâncare sau măcar nu mai aveau pretenția să fie serviți. Sau cel puțin cei „emancipați” procedau în acest fel și o făceau aproape ca pe o măsură a propriei lor bărbății. În lumea mea, până și 8 martie, despre care știam că e Ziua mamei și a femeii (acest personaj generic și aproape mitologic sic!), era de fapt tot despre potența bărbaților, despre care dintre ei a cumpărat flori mai mari și cadouri mai scumpe.
Mama, cât de târziu am aflat ce reprezintă de fapt 8 martie! Și stii că te-am sunat imediat, așa cum fac de fiecare dată când ceva important se întâmplă cu mine. Te-am sunat să îți spun că de 8 Martie se luptă!
Să îți spun că este adevarat ca este ziua noastră: Ziua Internațională de Luptă pentru Drepturile Femeilor, că este ziua noastră și nu a bărbaților care se împodobesc ca niște păuni cu florile pe care ni le oferă doar atunci.
Și știi mama că începând de atunci am fost împreună la proteste de 8 Martie, că am înțeles cât de importantă este solidaritatea și suroritatea, că am fost mai atente cu semenele noastre, că am înțeles că suntem puternice, că merităm, că nu suntem singure, că au fost și sunt femei care luptă pentru noi și că avem la rândul nostru datoria morală să ducem această lupta mai departe.
Mama, de 8 martie îți dăruiesc lupta mea și te rog dă-o mai departe!
