„Felicitări, veți avea o fetiță!”. Recunosc că nu eram pregătită pentru acest anunț. Tot timpul am trăit cu impresia că voi fi mamă de băieți. Doi băieți.

Anunțul părea făcut într-un mod solem, parcă auzeam si sunetul de tobe, dar erau, probabil, bătăile inimii mele. „O să fiu mamă de fetită! Chiar voi avea o fetită!!!!” și mii de stări m-au copleșit apoi.

Ușor, ușor, ideea că voi avea o fetiță a început să-mi surâdă și am devenit tot mai încântată de această expectativă.  Am început să-mi imaginez cum va arăta, care vor fi pasiunile sale, cum se va numi. Pe nesimțite mi-au revenit în minte imagini din copilăria mea: cum îmi îmbrăcam păpușile și le asortam obiectele de vestimentație, cât de mult mă atrăgeau cosmeticele mamei.  Treptat am început pregătirile pentru cea mai frumoasă aventură, care a dat cu adevărat sens vieții mele: magia de a avea o fetiță!

Cum mi-a schimbat viața fetița mea

Pare un clișeu, dar aproape toți părinții recunosc că, după apariția unui copil, viața lor se schimbat radical.

Fetița mea a venit pe lume cu multe provocări, aduse la pachet cu multe griji și resonsabilități. Un copil este o lecție a renunțării definitive la egocentrism.

Nașterea copilului meu m-a maturizat. M-a învățat să fiu mai răbdătoare și să reînvăț să mă bucur de lucrurile simple din jur.

Nu am cum să uit o după-amiază blândă de toamnă, când micuța mea și-a descoperit pasiunea pentru frunzele ruginii. Le căuta cu privirea pe jos, le alegea pe cele mai frumoase și apoi se bucura de culoarea, de forma sau de unicitatea lor. Pentru mine, a fost una dintre cele mai frumoase lecții de viață primite de la puiul meu. Am realizat atunci că, întotdeauna, cei mici au capacitatea de a le oferi celor mari momente unice, de neuitat. Trebuie doar să avem răbdarea și disponibilitatea de a le descoperi.

Zâmbetul fetiței mele  pune mereu o surâs și pe fața mea, pentru că atunci când ea este fericită și eu mă bucur nespus alături de ea.

Frumusețea copilăriei fetiței mele

Micuța mea să este feminină, îi place să poarte rochițe și împreună alegem cele mai frumoase materiale.

M-am convins de-a lungul timpului că unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care un părinte îl poate oferi copilului său este siguranța și încrederea în sine.  De aceea încerc să îi susțin să să-i apreciez pasiunile.

Micuța mea este empatică. Încă de când era foarte mică mi-am dorit să o încurajez să-și exprime emoțiile. Nu mi-am ascuns nici eu propriile mele emoții, pentru că am vrut în primul rând să își dea seama că este normal să existe momente când ești abătut, ori vesel.

Fetița mea învață să fie independentă. Independența este o nevoie naturală a omului. Din păcate, de multe ori un copil independent este catalogat un copil rebel ori neascultător. În realitate lucrurile stau însă cu totul diferit. Consilierul în parenting Ross Campbell explică în cartea sa Educație prin iubire că un copil acceptă ușor și respectă anumite reguli, pentru că le-a înţeles în prealabil! Un copil independent are „rezervorul emoțional” plin, pentru că în permanență se simte iubit și acceptat.

Fetița mea este creativă. Când era mica, încercam să îi ofer jucării care să îi stimuleze imaginația și creativitatea. Pe măsură ce a crescut, am căutat și alte oportunități de dezvoltare: acuarele, creioane colorate ori cretă, pentru desene pe astfalt. Ea adoră să picteze și să-și exprime sentimentele pictând.

Și hăinuțele sunt o modalitate excelentă de auto-exprimare. O încurajez să asorteze culorile și, în acest fel, îi stimulez imaginația. Nu de puține ori am fost surprinsă de alegerile ei, atunci când a venit vorba de îmbrăcăminte.

Lorelai visează. Nimeni din lume nu are dreptul să oprească unui copil să viseze.  Mai târziu în viață, visele sale pot deveni realitate.  Și fetița mea știe asta!

Sursa fotografiei: Pinterest