Ca părinte, te confrunţi aproape zilnic cu temeri şi dileme privind îngrijirea corectă a copilului sau abordarea anumitor probleme de sănătate ale acestuia. Uneori, eşti tentată să apelezi la sfatul pediatului pentru cele mai banale lucruri, din dorinţa de a nu greşi câtuşi de puţin.
Deşi pot să apară numeroase situaţii în care se impune ajutorul medical specializat, multe dintre lucrurile care îi îngrijorează pe părinţi sunt uşor de gestionat sau rezolvat.
Iată numai câteva exemple de noţiuni care te pot ajuta în acest sens:
▪ Dezvoltarea copilului trebuie privită în ansamblu
Unele mame se plâng pediatrului în legătură cu tot felul de aspecte ce ţin de evoluţia de zi cu zi a micuţului lor: copilul nu mânâncă destul, nu are scaun zilnic, nu a trecut la oliţă, ştie mai puţine cuvinte decât alţi copii etc.
În special părinţii aflaţi la primul copil obişnuiesc să exagereze cu analizarea fiecărui detaliu al tabieturilor celui mic. Cu toate că este important să fim atenţi la evoluţia şi dezvoltarea copilului, aceste procese trebuie privite ca un tot. Astfel, atâta vreme cât copillul câştigă bine în greutate, are un somn bun, este activ şi nu prezintă semne de boală, cel mai probabil, nu există motive de îngrijorare, chiar dacă unele lucruri nu sunt „ca la carte”.
▪ Febra este, cel mai adesea, nepericuloasă
Copiii mici fac frecvent febră, însă acest simptom anunţă destul de rar o afecţiune gravă. Totuşi, multe mame intră în panică imediat ce temperatura corporală a copilului depăşeşte 37 de grade Celsius. Pentru a trece cu bine peste astfel de momente, contează foarte mult să ştim cum se măsoară corect temperatura, ce înseamnă de fapt febra şi când este necesar să apelăm la medic.
De exemplu, la copiii mici, abia după 38 de grade, măsurate intrarectal, se poate vorbi de febră, iar cele mai indicate termometre sunt cele clasice, deoarece temperatura de la nivelul frunţii, urechii sau axilei reprezintă un indicator mai puţin precis.
Febra virală (produsă de viruşi) durează în jur de 3-4 zile şi se rezolvă cu antitermice, în timp ce febra de orgine bacteriană poate fi mai persistentă până se intervine cu antibiotic pentru tratarea infecţiei în cauză. În general, febra este periculoasă şi reclamă apelarea la medic în cazul nou-născuţilor mai mici de trei luni sau atunci când persistă mai mult de trei zile şi atinge valori de 39-40 de grade Celsius.
▪ Copilul trebuie scos la aer în orice anotimp
Aerul şi lumina solară contribuie în mare măsură la buna dezvoltare a copilului. De aceea, plimbările zilnice ale nou-născutului, cât şi scoaterea la joacă în aer liber a copiilor mai mari sunt deosebit de importante. Unii părinţi consideră că vremea rece le poate îmbolnăvi copilul şi evită pe cât posibil să îl scoată pe cel mic afară. În realitate, doar anumite situaţii precum vânt puternic, viscol, ger extrem, ploi torenţiale, ceaţă densă justifică decizia de a-l ţine pe micuţ în casă.
Totodată, în cazul bebeluşilor de până într-o lună-6 săptămâni de viaţă se impune o mai mare precauţie, aceştia având nevoie de temperaturi constante de 20-23 de grade. După această vârstă, exceptând episoadele de vreme extremă, copilul poate fi plimbat în aer liber, atâta vreme cât este îmbrăcat adecvat (dar nu înfofolit exagerat). Dacă temperaturile se situează sub zero grade Celsius, durata plimbării trebuie redusă la circa 30 minute, mai ales dacă bebe are doar câteva luni.
▪ Remediile naturale nu sunt miraculoase şi nici obligatoriu sigure
Tot mai mulţi părinţi evită să recurgă la tratamente alopate atunci când copiii lor suferă de vreo afecţiune, alegând în schimb produse naturiste sau suplimente alimentare. Există percepţia potrivit căreia acestea din urmă sunt lipsite de efecte secundare şi aduc numai beneficii. Este adevărat, natura ne oferă remedii de mare ajutor în cazul unor boli sau dezechilibre ale organismului. Nu trebuie omis însă faptul că, în general, preparatele cu compuşi naturali ajută mai degrabă ca tratament adjuvant, alături de terapia alopată. De asemenea, aceste substanţe din natură pot avea ele însele efecte nedorite sau contraindicaţii. De exemplu, unele conţin alcool sau miere, nefiind recomandate copiilor mici.
▪ Enurezisul nu are de obicei cauze medicale
Udarea involuntară a patului în timpul nopţii (enurezisul nocturn), după ce copilul a învăţat să folosească oliţa sau toaleta, poate fi un motiv de îngrijorare pentru părinţi, mai ales dacă micuţul a depăşit vârsta de 4-5 ani. Există temerea că, atunci când acest lucru se întâmplă frecvent, ar putea exista o problemă de sănătate. În realitate, doar foarte rar cauza este una medicală.
Circa 15% dintre copiii de 5 ani şi 10% dintre cei de 7 ani se confruntă cu astfel de accidente în timpul nopţii. În majoritatea cazurilor, enurezisul dispare de la sine, cu vârsta, sau după impunerea unor măsuri (învăţarea copilului să meargă la toaletă înainte de culcare, trezirea copilului o dată-de două ori pe noapte pentru a merge la baie, limitarea consumului de lichide înainte de somn etc.). Pediatrii atrag atenţia că episoadele de enurezis pot avea cauze psihologice (emoţii puternice, perioade de stres, schimbări majore în familie – naşterea unui frate, divorţul părinţilor etc.), iar răbdarea părinţilor, alături de sprijinul şi încurajarea primite din partea acestora, reprezintă cea mai bună abordare. La polul opus se află pedepsele, ridiculizarea, tratamentul medicamentos fără investigaţii şi analize recomandate de pediatru.
▪ Beţişoarele de urechi pot face mai mult rău decât bine urechilor copiiilor
A folosi sau a nu folosi beţişoare de urechi pentru igiena auriculară a celui mic? Iată o întrebare comună adresată pediatrilor. Aceste instrumente cu formă specială cu opritor sunt deosebit de uşor de folosit şi par să cureţe mai bine decât clasicul colţ de prosop. Totuşi, numeroşi copii ajung la medic cu afecţiuni ale urechilor, favorizate de utilizarea inadecvată a beţişoarelor de urechi: leziuni ale ţesuturilor moi ale urechii, infecţii, segmente din beţişoare rămase în canalul auricular, perforaţii de timpan şi multe altele. Curăţarea corectă se poate face apelând la comprese sterile cu ser fiziologic (în cazul bebeluşilor şi copiilor mici) sau la un prosop subţire, după spălarea cu apă şi săpun. Este esenţial să fie igienizată doar partea vizibilă a urechii. Astfel, părinţii trebuie să îndepărteze doar impurităţile sau ceara care se pot vedea în zona de intrare a pavilionului urechii, deoarece canalele auriculare se curăţă singure. Mai există, de asemenea, varianta spray-urilor sau loţiunilor auriculare, după consultarea prealabilă a pediatrului.
▪ Supraponderabilitatea copilului, o consecinţă a obiceiurilor proaste încurajate de familie
Un fenomen în creştere în lumea modernă, obezitatea la copii îşi are originile, cu puţine excepţii, în modul greşit de alimentaţie îngăduit sau chiar promovat de părinţi şi bunici. Încă de foarte mici, copiilor li se dau aproape fără restricţii sucuri îndulcite, mâncare tip fast-food, chipsuri pline de grăsimi nesănătoase, dulciuri cu foarte mult zahăr intens rafinat etc. În schimb, alimente precum fructele şi legumele proaspete, diverse tipuri de nuci, seminţe ori cereale integrale – care oferă un bogat bagaj nutritiv – se înscriu la şi „altele” în meniul copiilor. Consecinţa pe termen lung – un metabolism dezechilibrat şi acumularea unor kilograme în plus, tot mai greu de pierdut.
Pentru a evita telefoanele şi vizitele inutile la pediatru, întocmeşte o scurtă listă cu nelămuriri ori de câte ori mergi cu copilul la controlul de rutină. Astfel, în scurt timp, vei acumula toate noţiunile de bază de care ai nevoie pentru îngrijirea optimă a micuţului tău.