Interviu cu Mihaela Coravu de la „Terapia cu povești”

Mihaela Coravu este fondatoarea site-ului „Terapia cu povești”, autoarea „Poveștilor Ewei”, o serie de povești terapeutice pentru copii, având în centrul lor ca personaj principal pe Ewa, o fetiță de 8 ani care poate comunica cu animalele.

Poveștile conțin tehnici de Programare Neuro Lingvistică, utile pentru depășirea unor blocaje mentale, contribuind la dezvoltarea armonioasă și echilibrată între mental și emoțional, propunând modele și soluții la provocările vieții contemporane.

Mihaela este psihoterapeut în formare la Institutul European de Studii pentru Terapia Copiilor și Adolescenților și este certificat Master NLP de către E.A.N.L.P. ( European Association of NLP ) și A.R.O.N.L.P. ( Asociația Română pentru Programare Neuro-Lingvinstică ).

Revista Margot: Mihaela, multă vreme ai lucrat printre cărți și cu cărți. Ele te-au însoțit pe drumul tău mereu, într-un fel sau altul. Ce anume te-a făcut să te îndrepți către a deveni autor de carte și, mai ales, ce te-a atras cel mai mult la poveștile terapeutice?

Mihaela: De când eram mică am visat să scriu povești și nu înțelegeam de ce „oamenii mari” nu realizează cât de importante sunt acestea pentru copii.

Adulți fiind, copleșiți de responsabilitățile de zi cu zi, uităm magia poveștilor din copilărie. Deși aveam vreo 10 ani, când mi-am promis mie însămi că voi scrie povești când voi fi mare, viața m-a purtat pe căi nebănuite până când mi-a amintit de promisiunea făcută. Și atunci am realizat că am ceva de făcut, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți…

Despre cum am ajuns să scriu povești terapeutice și cum a apărut site-ul „Terapia cu povești” am scris aici: http://terapiacupovesti.eu/2017/10/cum-au-aparut-povestile-ewei-si-site-ul-terapia-cu-povesti/ și dacă citiți, veți vedea că drumul nu a fost ușor. Dar când privești cu atenție în timpul călătoriei, înveți multe.

Revista Margot: De ce povești terapeutice?

Mihaela: Pentru că avem nevoie… Poarta deschisă spre imaginație este o comoară care trebuie valorificată.

Prin povești se transmit comportamente, valori, convingeri, se creează modele de eroi pe care copiii doresc să le urmeze.

Poveștile terapeutice fac mai mult de atât: oferă soluții la probleme asemănatoare cu ale tale, te ajută să privești lucrurile din alte unghiuri de vedere, îți dau încredere în tine, te ajută să crezi în schimbare, să te împaci cu tine și cu ceilalți fără a-i judeca, să îți depășești fricile sau traumele.

Deși sunt doar povești, acestea au un mesaj, iar el rămâne ca o lecție care a fost învățată fără ca tu să-ți dai seama de asta. Chiar și după ce s-au încheiat, poveștile lucrează mai departe, în subconștientul nostru.

Revista Margot: Ce reacții ai avut din partea copiilor care au participat la atelierele tale? Cum reacționează aceștia la poveștile terapeutice?

Mihaela: La atelierele mele citesc exclusiv din Poveștile Ewei.

Mi se pare corect să folosesc propriile povești pentru a vorbi pe anumite teme și nu aș folosi fără acordul autorilor, poveștile lor originale.

Ce se întâmplă la un atelier? Fiecare atelier are o temă pe care lucrăm. Pentru fiecare temă, avem câte o poveste din Poveștile Ewei (ex: cum să-ți păstrezi cumpătul când te enervezi, resursele proprii și stima de sine, despre atitudine, echilibrul emoțiilor, rolurile pe care le jucăm…ș.a.m.d.).

Atelierul este o combinație de jocuri de inteligență emoțională, o poveste, discuții și fișe de lucru pe tema stabilită.

Copiii sunt „prinși” de activitățile diverse și variate și nici nu știu când a zburat timpul, pentru că atelierul este dinamic.

Activitățile noastre presupun atât mișcare, cât și momente de interiorizare și atenție.

Mă bucur să văd ochișorii lor atenți, să aud întrebările lor și să știu că pot să le dau răspunsuri care să-i încurajeze, și cel mai mult mă încântă când îi văd bucuroși și entuziasmați. În timpul povestirilor, copiii sunt curioși ce se întâmplă mai departe și se identifică cu personaje din poveste.

Revista Margot: Ce părere au părinții despre poveștile terapeutice și atelierele tale? Recomanzi o anumită vârstă pentru a participa la ele?

Mihaela: Cred că Poveștile Ewei sunt înțelese cel mai bine de copiii de peste 7 ani, când ies din etapa egocentrică.

Între 7-11 ani gândirea devine mai flexibilă și în cadrul interacțiunilor sociale copii devin mai atenți la nevoile celuilalt. Acesta este momentul în care ei pot privi regulile, care pot fi negociate, ca pe niște modalități de bună desfășurare a unei acțiuni. Deci, au mai multă înțelegere.

Părinții sunt însă cei care decid să înscrie copiii la ateliere, de cele mai multe ori ei sunt cei care au citit Poveștile Ewei înaintea copiilor, cei cărora le-a plăcut ideea de lucru prin povești terapeutice și jocuri de inteligență emoțională; părinți care au crezut în puterea poveștilor. Ei aleg aceste ateliere tocmai pentru că preferă aceasta modalitate blândă de modelare a caracterului copilului lor, conștienți că uneori se lovesc de probleme pe care nu le pot rezolva singuri, lovindu-se de rezistență din partea copilului.

Click pe numărul 2 pentru continuarea articolului

Revista Margot: Cum ai ajuns să-i creezi pe Ewa și prietenul ei Silvan? Cum îi ajută ei pe copii?

Mihaela: Despre cum au luat naștere Poveștile Ewei, ar fi multe de spus. Cum mi-am imaginat lumea lor, personajele, numele, aventurile… Nimic nu e întâmplător în Poveștile Ewei, există multe simboluri, nume proprii cu semnificații, toate sunt gândite să transmită ceva.

Concret, cum îi ajută pe copii poveștile? Ewa, Silvan, Adam și Enya sunt eroii principali ai acestor povești. Dacă în Poveștile Ewei, eroii principali sunt Ewa și Silvan, în Poveștile lui Adam (aflate în proiect), personajele principale sunt Adam și Enya, frații mai mari ai celor doi. Ewa este o fetiță de 8 ani care poate comunica cu animalele, Silvan este prietenul și colegul ei, care poate comunica cu copacii. Ewa și Silvan trec prin aventuri și întâmplări ciudate, fantastice, au parte de lecții de viață primite de la animalele întâlnite sau copacii înțelepți etc.

În Poveștile Ewei fantasticul se combină cu știința modernă, acțiunea se plasează în prezent, pe o insula exotică, iar situațiile sunt de actualitate. Tema fiecărui capitol atinge probleme actuale cu care se confruntă copiii. Lecțiile primite în urma aventurilor oferă soluții și rezolvari și pentru alți copii, învățăndu-i pe aceștia cum să abordeze situații cu care s-au mai confruntat, sau cum să privească problemele cu care se confruntă.

Revista Margot: În ce fel modelează poveștile fobiile celor mici și-i ajută pe copii să devină niște persoane echilibrate?

Mihaela: Poveștile terapeutice aduc soluții la probleme concrete ale copiilor.

Poate că un copil nu are încredere în el și nu știe cum să își facă prieteni, sau nu știe cum să își gestioneze furia, ori emoțiile îl împiedică să răspundă… Există atâtea situații pe care copiii nu le pot gestiona și care le creează teamă, în special de nereușită.

Atunci când ei citesc sau află de un alt copil care a avut aceeași problemă ca el, care s-a confruntat cu aceleași temeri dar le-a rezolvat, învață că există soluții, și pot lua ca model rezolvările din poveste. Cel mai important este însă că cei mici vor învăța că problemele lor au soluții.

Revista Margot: Din perspectiva ta, care sunt lucrurile care îi influențează negativ pe copii care ajung la tine la ateliere?

Mihaela: Temerile copiilor de azi nu diferă chiar atât de mult ca temerile pe care le aveam noi când eram copii. Deși, ritmul în care ei trăiesc acum este mult mai accelerat decât cel al copilăriei noastre și asta amplifică cumva toate senzațiile experimentate.

Esența fricii și nesiguranței copiilor rămane aceeași în mare parte dar, deși apar noi provocări pe noi teme, acum avem însă mai multe instrumente, mai multă cunoaștere și mai multă implicare din partea adulților, pentru rezolvarea problemelor lor.

Factorii negativi care îi pot influența pe copii în dezvoltarea lor pot proveni de la persoanele cu care intră în contact sau petrec mai mult timp, fie ei adulți sau copii. Copiii învață prin imitație.

Lipsa stabilirii unor limite sănătoase, neimplicarea în activitățile sociale sau familiale, petrecerea unui timp îndelungat în fața ecranelor ( televizor, tableta, telefon, monitor), lipsa unor exerciții care să le dezvolte echilibrat ambele emisfere cerebrale sau abilități, critica excesivă, lipsa de empatie, pot afecta în timp dezvoltarea armonioasă a copilului.

Pentru a crește copiii echilibrați intelectual și emoțional, părinții de azi ar trebui să afle mai multe despre stadiile de dezvoltare ale copilului, despre gestionarea emoțiilor, despre cum pot greși în relațiile cu copiii lor, ce îi face să fie în contact real cu copiii lor.

Să fii părinte nu este ușor și oricât de convinși am fi că tot ceea ce facem este perfect, este imposibil să nu mai greșim din când în când. Să fim deci atenți la noi ca părinți, și la ei, copiii, în egală măsură.

Revista Margot: Un cuvânt de încheiere?

Mihaela: Nu cred că este un lucru mai important pe lumea aceasta decât să ne creștem copiii puternici, echilibrați și cu caracter. Și când spun caracter, spun oameni formați de mici să acționeze în apărarea valorilor fără de care altfel umanitatea și-ar pierde înțelesul. Dacă lumea noastră are sens, ea poate să evolueze. Eu îmi doresc să fac cât de mult pot în această privință, și sper că voi reuși. Mulțumesc!