Simona Pop este o scrimeră româncă, născută în Satu Mare. După ani de antrenamente intensive, aceasta a obținut bronzul la Campionatul European din 2015 și medalia de argint la Campionatul Mondial din același an. Totodată, sportiva a fost dublă campioană europeană în 2014 și 2015.
Pe 11 august 2016, Simona Pop a câștigat, alături de colegele sale din echipa de spadă a României: Ana-Maria Popescu, Simona Gherman și Loredana Dinu, medalia de aur la Olimpiada de la Rio; acesta fiind primul titlu olimpic de acest fel din istoria scrimei românești. Un an mai târziu, echipa Margot dorește să reamintească de această reușită prin intermediul unui interviu cu viitoarea mămică.
- Bună, Simona!
- Bună.
- Cum te simți la aproape un an după ce alături de echipa ta ai câștigat medalia de aur la scrimă în cadrul Jocurilor Olimpice de vară din 2016?
- Sinceră să fiu nu mă gândesc la acest lucru prea des, faptul că acum un an am fost la Rio și am cucerit medalia de aur împreună cu echipa de spadă feminin a României este cu siguranță cea mai frumoasă amintire din sfera competițiilor sportive, dar încerc să nu trăiesc doar din trecut.
- În ce fel s-a schimbat viața ta după câștigarea medaliei de la Rio?
- Aici deja pot să zic că au intervenit schimbări majore. La începutul ciclului olimpic, adică în 2012 noiembrie, am avut o discuție, atât în cadrul familiei, cât si cu antrenorul meu de atunci, Octavian Zidaru, planul era să merg la Rio și pe urmă să mă retrag pentru a întemeia o familie, a naște un copil. Chiar dacă ajungeam la olimpiadă, chiar dacă nu, ne întorceam cu o medalie sau nu, eu urma să merg acolo, cu bune și cu rele. Așa am și făcut, iar după Rio m-am ținut de plan și m-am retras, iar acum aștept cu nerăbdare să mă întâlnesc cu medalia de aur a anului 2017, o fetiță 🙂
- În 2015, tu și soțul tău, Adrian Pop, ați câștigat probele individuale ale Cupei României la spadă, ce înseamnă
Simona Pop – sursa: Gazeta de Nord Vest
scrima în familia Pop?
- Da, așa este. După cinci concursuri interne consecutive în care ajungeam amândoi în finală, dar le câștigam cu rândul, într-un sfârșit am reușit să ne coordonăm și am câștigat Cupa României amândoi. Scrima este sportul care ne-a adus alături, am crescut împreună, iar de 12 ani formăm un cuplu, de cinci ani suntem căsătoriți, iar acum așteptăm primul copil. Pot să zic că fără scrimă viața noastă ar fi mai săracă din toate punctele de vedere. Scrima ne-a adus multe bucurii, dar, de asemenea, și multe clipe grele, dacă tragem linie însă a meritat, ne avem unul pe altul, avem o familie echilibrată și fericită, a meritat și pentru rezultatele obținute. Suntem fericiți împreună, iubim scrima amândoi, este o parte din viața noastră, dar avem o regulă, scrima se discută în sală, în secunda în care am ieșit din sala de scrimă, suntem soț și soție, nimic mai mult.
- După Campionatul de la Rio te-ai retras pentru a deveni mamă, cum te-ai simțit în această perioadă?
- Asa este. Mă pot lăuda cu o sarcină extrem de ușoară. Nu mă plâng deloc pentru această perioadă, îmi place să fiu însărcinată. În tot acest timp am fost fericită și nerăbdătoare să treacă timpul și să mă întâlnesc cu mica noastră comoară.
- Cum era viața ta ca scrimeră și cum au evoluat lucrurile pe parcursul sarcinii? În ce fel ai adaptat exercițiile fizice acestei perioade delicate?
- Ca scrimeră toată energia și timpul meu din ultimii opt ani i-am axat pe performanță. A fost bine, după terminarea facultății am putut fi 100% în sală, atât mental, cât și fizic. Iar pe parcursul sarcinii am încercat de trei ori pe săptămână să merg la ore de aerobic mai ușoare, pentru a mă menține în formă. Am reușit acest lucru până în luna a șaptea, pe urmă a devenit tot mai dificil. De atunci încerc să mă plimb zilnic cam cinci kilometri. Simt nevoia de a face mișcare și acest lucru îmi face bine, nu am avut o sarcină cu probleme, așa că nu aveam de ce sa mă opresc sau să mă menajez prea mult.
- Te-ai gândit la cum vei împăca scrima și creșterea copilului?
- Așa departe încă nu am ajuns. Vreau să savurez pe rând fiecare moment al sarcinii și pe urmă al creșterii copilului. Cum se vor împăca cele două, vom vedea.
- Ce ai învățat din această experiență?
- Am învățat un lucru, de fapt o să îi dau dreptate medicului meu ginecolog, care mi-a spus că sarcina este o stare și nu o boală. Dacă nu ai o sarcină cu probleme atunci poți face liniștită totul exact ca și până atunci. O să îți fie mai bine așa, atât ție, cât și copilului. Mult mai ușor este de purtat o sarcină cu 10-12 kg în plus, decât una cu 24 de kg mai mult. Mă gândesc, totodată, că și revenirea va fi mult mai ușoară astfel.
- Sfaturi pentru sportivele care doresc să devină mămici?
- Să nu le fie frică pentru că nu este nimic înspăimântător sau greu în a fi însărcinată. Este mult mai ușor decât un an de antrenament :)).
- Care sunt planurile tale în viitorul apropiat? În ce direcție plănuiești să evolueze cariera ta sportivă după ce vei deveni mamă?
- Nu m-am gândit încă serios la acest lucru. Aștept să se nască fetița, să fim bine amândouă, să văd cum se comportă în viața extra-uterină, cum doarme, cât este de cuminte. În funcție de ea îmi voi plănui mai departe și cariera.
- Mulțumim pentru interviu și mult succes în continuare!
- Mulțumesc si eu.