Îngrozitoarele consecințe ale mișcării antivaccinare

Zeci de bebeluşi şi copii mici şi-au pierdut viaţa în ultimii doi ani din cauza unei boli prevenibile prin vaccinare.

Vorbim, desigur, de rujeolă. Banalul pojar, care, în realitate, nu este întotdeauna atât de inofesiv, aşa cum sunt tentaţi să creadă unii părinţi.

Din cele peste 40 de persoane decedate de la debutul epidemiei de rujeolă, doar trei erau adulţi, conform datelor Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din 2 martie a.c.

Au mai fost răpuşi de pojar trei adolescenţi şi un copil de nouă ani cu sindrom Down.

Restul victimelor rujeolei erau copii cu vârsta între trei săptămâni şi trei ani. Toţi nevaccinaţi.

Unii micuţi nu aveau încă vârsta de vaccinare (cei sub nouă luni). Protecţia lor ar fi fost posibilă doar printr-o acoperire vaccinală optimă la nivel naţional.

Alţii ar fi putut să fie protejaţi prin vaccin cu una sau două doze, în funcţie de vârstă.

De precizat că, din decembrie 2016, prima vaccinare antirujeolică se face suplimentar la vârsta de nouă luni şi apoi se reia la vârsta de un an. Următorul rapel este la vârsta de cinci ani.

Din 2004, copiii din România beneficiază gratuit de un vaccin modern, combinat, care protejează împotriva a trei boli ale copilăriei: rujeolă, rubeolă şi oreion. Cunoscut şi ca ROR, acest vaccin este refuzat de anumiţi părinţi, care aleg să îşi expună copiii la imunizarea prin boală.

sursa foto: Pinterest

Epidemia actuală – efectul scăderii constante a ratelor de vaccinare

Pentru protecţia individuală şi colectivă împotriva unei boli transmisibile precum rujeola, este necesară o acoperire vaccinală de minim 95%.

Din păcate, după cum arată un raport din 2017 al Ministerului Sănătăţii, în ultimii zece ani, acoperirea vaccinală a scăzut constant. Mai mult, în ultimii doi ani, declinul a fost accentuat.

În anul 2016, de exemplu, rata vaccinării antirujeolice la nivel naţional a fost de 86% pentru prima doză şi de numai 67% pentru a doua.

În judeţe precum Caraş-Severin, Arad şi Timiş, rata vaccinării cu a doua doză la copiii eligibili s-a situat puţin peste 50%.

În cazul vaccinului ROR, nu au existat probleme cu stocurile decât ocazional şi la nivel local.

Primele două cauze principale ale acoperirii vaccinale reduse (identificate în urma unui chestionar la care au răspuns 370 de medici de familie din toate judeţele) au fost următoarele:

• neprezentarea la cabinet pentru vaccinare, în ciuda apelului făcut de medicul de familie

• refuzul părinţilor de a-şi vaccina copiii.

Iar evoluţia cazurilor de rujeolă din ultimii ani certifică riscurile la care se expun românii. Izbucnirea periodică a epidemiilor este iminentă. În plus, fiecare epidemie este tot mai severă, cu forme mai grave ale bolii şi cu rate dramatice de deces .

Iată cum arată cifrele din 2010 încoace, conform datelor CNSCBT:

2010 – 193 de cazuri de rujeolă şi 1 deces

2011 – 4784 de cazuri şi 1 deces

2012 – 7450 de cazuri şi 1 deces

2013 – 1159 de cazuri şi 1 deces

2014 – 59 de cazuri, nici un deces

2015 – 7 cazuri, nici un deces

2016 – 1969 de cazuri şi 9 decese

Pe 29 decembrie 2017 se ajunsese deja la 10.279 de cazuri şi la 37 decese.

La mijlocul lunii martie 2018, numărul cazurilor trecuse de 11.300, iar cel al deceselor atinsese 41.

Deşi ne găsim la peste doi ani de la declanşarea epidemiei (februarie 2016), răspândirea bolii continuă cu o intensitate fără precedent în istoria noastră recentă.

Doar în săptămâna 12 martie – 16 martie 2018 au fost raportate încă 189 de cazuri nou confirmate în 16 judeţe şi în municipiul Bucureşti. Adică foarte aproape de numărul total al cazurilor din întregul an 2010…

sursa foto: Tara Haelle

Impactul mişcării antivaccin

În România, vocea unor exponenţi sau a unor grupuri antivaccin a început să fie tot mai prezentă în spaţiul public graţie internetului, dar şi a unor canale media.

În lipsa unor reacţii ferme din partea autorităţilor, cât şi a unor campanii oficiale susţinute provaccinare, care să informeze corect părinţii, mişcarea antivaccin a câştigat teren.

Astfel, informaţii false, distorsionate şi fără bază ştiinţifică au invadat spaţiul public. Acestea au sporit îngrijorările părinţilor şi au indus teamă legat de siguranţa vaccinurilor.

Impactul a fost cu atât mai puternic cu cât curentul antivaccin are susţinători în rândul unor persoane cu notorietate, inclusiv al anumitor reprezentanţi din sfera medicală. Cu toate că aceste persoane au reputaţie discutabilă, ele reuşesc să influenţeze un număr semnificativ de oameni.

Antivacciniştii (cunoscuţi şi ca antivaxeri) au fost deosebit de activi şi în perioada în care proiectul Legii Vaccinării s-a aflat în dezbatere publică sau pe masa parlamentarilor. Ei au susţinut constant libertatea deplină a părinţilor de a decide pro sau contra vaccinării copiilor lor.

Şi nu s-au oprit aici. Începând de la sfârşitul anului trecut, în anumite zone ale ţării au început să apară, pe mai multe panouri publicitare, mesaje care îndeamnă la prudenţă în privinţa vaccinării. Evident, fără avizul Ministerului Sănătăţii, aşa cum cere legislaţia.

Unul dintre acestea transmitea inclusiv faptul că „vaccinarea nu este sigură”. Totuşi, autorităţile nu au putut să aplice cine ştie ce sancţiuni sau să prevină instalarea altor mesaje de acest gen.

Panourile antivacinare au continuat să apară şi în 2018. Potrivit presei locale, una dintre campanii a fost plătită de o persoană fizică din Cluj, care nu a putut fi amendată pentru că nu s-a găsit o bază legală.

Aşa-numitele argumente ale antivaxerilor

Există deja o groază de mituri şi false controverse pe tema vaccinării. Acestea se dovedesc foarte greu de înlăturat din conştiinţa publică, deşi ştiinţific au fost demult demontate. Faptul că numeroşi părinţi nu se informează referitor la vaccinuri şi vaccinare din surse autorizate şi de încredere agravează şi mai mult lucrurile.

De exemplu, vaccinul ROR a făcut obiectul unei campanii negative acerbe.

Antivacciniştii au profitat din plin de controversa produsă în lumea medicală de un studiu dovedit ulterior fals şi plin de erori. Studiul în cauză, publicat în anul 1998, îl avea ca autor principal pe fostul medic Andrew Wakefield. Deşi se baza pe cazurile a numai 12 copii, acesta susţinea că ar exista o legătură de cauzalitate între vaccinul ROR şi declanşarea autismului.

Între timp, numeroase studii ample cu mii de subiecţi au infirmat ipoteza lui Wakefield. Legătura dintre vaccinarea cu ROR şi dezvoltarea autismului a fost exclusă. În plus, s-a dovedit că Wakefield pusese la cale acest studiu din raţiuni financiare. De altfel, ulterior, el şi-a pierdut licenţa de a profesa.

Totuşi, şi în ziua de astăzi antivacciniştii fac apel la asocierea ROR-autism.

O altă dezinformare se referă la anumite ingrediente din vaccinuri. De exemplu, mercurul este scos mereu la înaintare de către oponenţii vaccinării. În realitate, nici un vaccin pediatric din zilele noastre nu mai conţine acel component incriminat – thimerosalul. Acesta este, de fapt, o sare a mercurului, fără potenţial nociv, mai ales la cantităţile infime în care se afla în vaccinurile mai vechi pentru copii.

Vaccinurile nu sunt suficient studiate, mai susţin antivaxerii. O simplă căutare pe PubMed, prestigioasa bază de date pentru literatura biomedicală, relevă existenţa a peste 255.000 de studii ştiinţifice privind vaccinarea.

Oare câte studii ştiinţifice au fost realizate pentru verificarea siguranţei unor suplimente alimentare promovate adesea fără rezerve de unii antivaxeri ?

Lista cu aşa-numitele pericole ale vaccinurilor este una foarte lungă. De altfel, nici nu este demontat bine un mit, că apare altul nou. Mişcarea antivaccin găseşte mereu resurse pentru a descuraja vaccinarea.

Până la urmă adevărul este evident pentru cine doreşte să îl afle. Când ratele de imunizare împotriva unei maladii prevenibile prin vaccin scad, epidemiile izbucnesc. Unele boli, ca rujeola, ucid în zile sau săptămâni, altele, precum cancerul de col uterin, omoară lent, dar sigur.

Nu este încă târziu să învăţăm ce este de învăţat după pierderea atâtor copii mici. Mulţi nu au apucat nici prima lor aniversare, deşi s-au născut sănătoşi.

Concluziile le trageţi dumneavoastră, dragi părinţi…