Aproape toţi părinţii au emoţii la vaccinarea copilului lor. Dincolo de micile temeri inerente, există o groază de necunoscute privind episodul vaccinării. De multe ori, nu se cunoaşte cu exactitate dacă sunt necesare anumite măsuri înainte de vaccinul copilului sau post-vaccinare.
Trebuie pregătit copilul în vreun fel în vederea vaccinării?
Poate fi vaccinat dacă mai este puţin răcit ?
Ce reacţii adverse apar post-vaccinare ?
Are voie copilul să fie scos din casă în zilele următoare?
Acestea sunt doar câteva dintre nelămuririle şi îngrijorările părinţilor care urmează să îşi ducă micuţii la vaccin.
O parte dintre răspunsuri sunt oferite de medicul de familie al copilului, care programează şi efectuează vaccinarea. Dar, uneori, din grabă sau din cauza emoţiilor, părinţii uită să întrebe tot ce şi-ar dori să ştie. Medicul, la rândul său, poate omite să furnizeze toate informaţiile legate de procesul vaccinării.
Dacă, din diverse motive, se întâmplă să vă aflaţi în această situaţie, cel mai bine este să contactaţi medicul responsabil cu vaccinarea sau pediatrul copilului.
Articolul de faţă îşi propune să ofere informaţii doar la modul general, astfel încât să ştiţi ce detalii să solicitaţi medicului.
Are voie copilul meu să fie vaccinat ?
Aceasta este o îngrijorare foarte comună a părinţilor.
Medicul de familie al copilului, care ştie istoricul medical al micuţului, va aprecia dacă se pune problema vreunei interdicţii de vaccinare. Uneori, poate fi nevoie şi de evaluarea unui specialist pentru ca decizia să fie una cât mai corectă.
Datele disponibile până în prezent relevă faptul că majoritatea indivizilor pot fi vaccinaţi în siguranţă. Există foarte puţine cazuri în care vaccinarea de orice fel sau cu un anumit tip de vaccin este contraindicată.
Potrivit Cărţii verzi a Royal College of Paediatrics and Child Health, toate vaccinurile sunt contraindicate doar pentru acei indivizi care:
– Au avut o reacţie confirmată ca anafilactică în urma administrării precedente a unei doze de vaccin conţinând aceiași antigeni;
– Au suferit o reacţie confirmată ca anafilactică la o altă componentă conţinută în doza de vaccin ce urmează a fie administrată (precum: neomicină, streptomicină, polimixină B, care pot fi prezente ca urme în unele vaccinuri).
De asemenea, potrivit aceleiaşi surse, vaccinurile care conţin virusuri vii atenuate sunt contraindicate persoanelor care:
-Suferă de imunodeficienţe primare severe (de exemplu: imunodeficienţă combinată severă, sindromul Wiskott-Aldrich, precum şi alte sindroame imunodeficitare combinate).
-Urmează sau au urmat în ultimele şase luni tratamente de tipul radioterapiei sau chimioterapiei imunosupresive.
-Au suferit un transplant de organ (cu excepția transplantului de măduvă) şi urmează tratament cu imunosupresoare. Interdicţia se aplică şi în cazul transplantului de măduvă pentru care nu au trecut minim 12 luni de la încheierea tratamentului imunosupresiv.
-Primesc sau au primit mai devreme de trei luni doze mari de steroizi sistemici – de exemplu, copiii care iau prednisolon în doza zilnică (sau echivalent) de 2mg/kg/zi, timp de cel puțin o săptămână, sau 1 mg/kg/zi timp de o lună.
Vaccinarea de rutină nu este contraindicată, ci doar impune anumite precauţii sau amânarea imunizării în situaţii precum:
-boli ușoare fără febră – de exemplu, nas înfundat-tratament cu antibiotice sau tratament cu steroizi care acționează la nivel local (de exemplu, steroizi topici sau inhalatori)
-astm
-eczeme
-anestezie generală iminentă/ o intervenție chirurgicală recentă sau iminentă
-afecțiuni neurologice stabilizate, cum ar fi paralizia cerebrală sau sindromul Down etc.
În ceea ce priveşte alergia la ou, anumite vaccinuri sunt contraindicate sau administrate cu precauţii deosebite. De exemplu, vaccinul contra febrei galbene nu este recomandat celor cu această sensibilitate. De asemenea, unele vaccinuri antigripale trebuie administrate doar în condiţii speciale, deoarece riscul unor reacţii nedorite este crescut.
Foarte important – alergia la ou nu constituie contraindicaţie pentru vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă).
„Datele recente sugerează că reacţiile anafilactice descrise în cazul vaccinării ROR nu sunt cauzate de hipersensibilitatea la antigenii din ou, ci mai degrabă la alte componente existente în vaccinuri (de exemplu, la gelatină)”, se precizează în Cartea verde a Royal College of Paediatrics and Child Health.
Pregătirea pentru vaccinare
Vaccinarea nu impune o pregătire specială a copilului. Cel mai important este ca micuţul să fie sănătos la momentul vaccinului. De aceea, în ziua vaccinării, medicul îl va consulta pe copil şi, doar dacă nu identifică vreun semn de boală acută, cum ar fi prezenţa febrei, decide să administreze vaccinul.
La unele vaccinuri, precum cele orale (de exemplu, vaccinul împotriva rotavirusului), deşi nu există restricţia de hrănire înainte de administrare, este bine ca bebeluşul să nu fie foarte sătul. Astfel, se micşorează riscul ca acesta să refuze să înghită soluţia orală sau să prezinte reflux ori vomă (reacţii frecvente la sugari după masă), eliminând vaccinul.
Pentru ziua vaccinării, trebuie pregătit carnetul de vaccinare al copilului. Aici sunt trecute toate vaccinurile efectuate. După administrarea vaccinului, stickerul cu toate datele acestuia, aflat pe ambalaj, se lipeşte în fişa medicală a copilului şi în carnetul de vaccinare.
Cum se administrează vaccinurile
Forma specifică de administrare este menţionată întotdeauna în prospectul produsului, iar medicul trebuie să o respecte. Majoritatea vaccinurilor sunt injectabile, dar există şi câteva vaccinuri orale sau intranazale.
Vaccinurile injectabile se pot administra, în funcţie de recomandările producătorului, în următoarele moduri:
-Intradermic în braţ (vaccinul BCG)
-Subcutanat în coapsă (la copiii mai mici de un an) sau în braţ
-Intramuscular în coapsă (la copiii mai mici de un an) sau în braţ. Nu se recomandă administrarea intramusculară în muşchii fesieri, din cauza răspunsului imun slab şi a riscului de lezare a nervului sciatic.
Vaccinurile orale precum cel împotriva rotavirusului (sau vechiul vaccin antipoliomielitic) se administrează puţin câte puţin în gura copilului (pe o parte a obrazului, între obraz şi gingie).
Click pe numărul 2 pentru continuarea articolului
Ce face părintele în timpul vaccinării
Pentru injectarea vaccinului, se recomandă, de obicei, ca părintele să ţină în braţe copilul şi să îşi pună braţele în jurul acestuia, ca într-o îmbrăţişare. Astfel este prevenită mişcarea mâinilor sau picioarelor celui mic, fără a da senzaţia de supunere cu forţa. Poziţia îl ajută pe copil să se simtă mai confortabil şi mai puţin speriat. Uneori, medicul preferă să imobilizeze el însuşi mâna sau piciorul în care injectează vaccinul.
Indiferent de poziţia indicată de cadrele medicale, este de evitat ca părinţii să accentueze teama copilului prin comportamentul lor. Adesea, mamele foarte îngrijorate pot transmite neliniştea lor celor mici. Acest lucru este confimat inclusiv de studii.
„Dintre toate variabilele examinate, am constatat că atât atitudinea părinților de nou-născuţi, cât şi cea a părinţilor de copii de vârstă preşcolară anticipează cel mai fidel stresul copiilor faţă de injecţii, dincolo de orice alte variabile”, arată Rebecca Pillai Riddell, profesor la York University, în urma unei cercetări efectuate în rândul a peste 200 de copii şi părinţi.
Ce simte copilul în timpul vaccinării
Cel mai adesea, copiii plâng la vaccin, dar se liniştesc ulterior fără probleme. Este vorba în primul rând de teamă şi mai puţin de durerea provocată de înţepătură.
Totuşi orice injecţie produce un anumit grad de durere sau de disconfort. În cazuri speciale, când copilul suportă cu dificultate durerea resimţită la intrarea acului de seringă şi la injectarea serului, se poate interveni prin aplicarea de plasturi sau cremă cu lidocaină. De obicei, acest tratament cu efect analgezic trebuie utilizat cu circa 60 de minute înainte de vaccinare.
Ca şi la alte produse farmaceutice, şi în acest caz există anumite restricţii şi precauţii. Întrebaţi deci înainte medicul dacă puteţi apela la unul dintre aceste produse pentru micşorarea disconfortului copilului în timpul vaccinării.
Ce este permis sau interzis post-vaccinare
După administrarea vaccinului, copilul îşi poate urma programul obişnuit. Îi este aşadar permis să iasă la plimbare sau la joacă. Totodată are voie să fie îmbăiat în ziua vaccinului, ca în oricare altă zi.
Dacă micuţul nu dezvoltă reacţii adverse, nu trebuie luată vreo măsură anume. De exemplu, cu unele excepţii, nu se administrează antitermice preventiv, adică înainte de posibila apariţie a febrei post-vaccinale.
Recomandarea de a-i da copilului preventiv medicaţie contra febrei este des întâlnită în ţări în care schema prevede administrarea mai multor vaccinuri în aceeaşi zi. Mai ales dacă aceste vaccinuri produc frecvent febră după administrare.
Reacţii adverse posibile
În ceea ce priveşte reacţiile adverse, acestea nu apar la toţi copiii şi nici nu se manifestă cu aceeaşi intensitate.
Printre cele mai frecvente efecte nedorite se numără:
-Înroşire, umflare sau durere uşoară la locul injectării. De obicei, disconfortul local dispare de la sine. Compresele cu apă rece pot ameliora acest simptom;
-Febră – cel mai adesea uşoară, de circa 38 grade C, sau ma rar, de până la 40 grade C. În caz de febră, se procedează potrivit indicaţiilor medicului, astfel încât episodul febril să fie bine controlat;
-Stare de agitaţie sau plâns persistent;
-Inapetenţă;
-Somnolenţă.
Reacţiile adverse severe apar foarte rar şi se produc în scurt timp de la administrarea vaccinului, când, de regulă, copilul se află încă în unitatea medicală.
Orice reacţie îngrijorătoare apărută în următoarele ore, zile sau săptămâni trebuie adusă urgent la cunoştinţa medicului.
Este foarte important ca, pentru combaterea unor efecte adverse, să fie urmate doar indicaţiile unor persoane cu pregătire medicală. De exemplu, pentru tratarea umflăturii de la locul injecţiei:
-Nu se pun comprese cu legume sau fructe
-Nu se pun comprese cu spirt sau diverse crème
-Nu se masează zona unde a fost injectat vaccinul.
În general, primele vaccinuri ale copilului sunt cele mai stresante. Odată ce părinţii învaţă cum să gestioneze momentul imunizării copilului, lucrurile intră pe un făgaş normal.
Şi plânsul copilului şi reacţiile post-vacccinare sunt trecătoare. În schimb, beneficiile vaccinării sunt de durată şi fără egal: protecţia copilului faţă de maladii extrem de periculoase.