Ghidul părintelui singur

A fi părinte este o mare provocare chiar și când sunteți doi, însă de unul singur poate fi de-a dreptul copleșitor. Fie că ați divorțat, partenerul pur și simplu a plecat sau a decedat, vei simți că trebuie să suplinești lipsa celuilalt, încercând să îmbraci ambele roluri cât mai bine.

Hai să vedem cum poți face asta.

Fii sincer

Înainte de orice, nu încerca să-ți reprimi sentimentele. Poate e vorba de furie în cazul în care ați fost abandonați, poate este durere în urma unui deces. Indiferent de sentiment, este bine să-l conștientizezi și să îți dai voie să suferi. Recunoașterea acestui lucru este primul pas spre vindecare.

Nu îți nega propriile nevoi emoționale sub pretextul că prioritar este copilul. În timp, toate lucrurile mici se adună și ultimul lucru pe care ți-l dorești e să ajungi să regreți că ai sacrificat totul, iar copilul a devenit un adult care consideră că totul i se cuvine.

Răspunde-i sincer copilului la întrebările legate de lipsa celuilalt părinte. Încearcă să adaptezi răspunsul în funcție de vârsta sa și nu-l denigra pe celălalt.

Caută sprijin

Nu este rușinos să ceri ajutorul, mai ales când există suficiente persoane în aceeași situație ca tine, de a căror experiență poți beneficia. Chiar dacă e la îndemână să începi să te plângi copilului legat de tot ce nu merge la serviciu sau ce zi proastă ai avut, nu este corect să pui pe umerii săi greutățile tale de adult. Găsește un prieten sau chiar un grup de sprijin pentru familii monoparentale căruia să te destăinui și care te poate ajuta emoțional sau chiar practic, oferindu-ți sfaturi și soluții pentru gestionarea situației.

Vei vrea să găsești rezolvare pentru toate de unul singur, dar nu este o idee bună să pui atâta presiune pe tine. Există electricieni, instalatori, bone sau rude, vecini, prieteni care îți pot face mici servicii ce te vor scăpa de mari bătăi de cap.

Vorbește cu angajatorul

Acolo unde este posibil, comunică-i angajatorului faptul că ești un părinte singur. Poate găsiți o modalitate de a-ți organiza programul în așa fel încât să poți ajunge să-l iei pe cel mic de la școală. Sau poți lucra parțial de acasă. În cazul în care nu există aceste posibilități, nu-i aduce reproșuri angajatorului.

Nu-ți critica fostul partener

Uneori lucrurile nu funcționează, oricât de bune ar fi intențiile ambelor părți implicate. Indiferent de cât de mult suferi, copilul este atent atât la faptele, cât și la vorbele tale și este esențial să învețe că poți trata cu respect chiar și persoanele cu care nu te mai înțelegi.

Stabilește obiective personale

Destrămarea unei căsnicii îți poate slăbi încrederea în propriile forțe. Încearcă să stabilești obiective pe termen scurt, pentru a-ți da pofta de viață și a-ți redobândi stima de sine odată cu micile victorii. La fel de importante sunt și obiectivele pe termen lung.

Dezvoltă o rutină

Ești nevoit să te ocupi de unul singur de sarcinile de la serviciu, de cele domestice și de educația celui mic. Nu prea e loc de activități neprogramate atunci când ești singurul pe a cărui prezență se poate baza copilul, așa că pentru a-ți ușura sarcina, e bine să știți clar la ce ore sunt mesele zilei, ce intervale orare sunt dedicate temelor sau altor activități. Pentru situații urgente sau neprevăzute este bine să știi dacă există vreun membru al familiei pe care puteți conta.

Implică-l pe cel mic în treburile casnice

Este un aspect al educației pe care de multe ori îl omit chiar și familiile unde există doi părinți. Asta poate și pentru că părinții înșiși privesc sarcinile domestice drept o corvoadă. Copiii pot ajuta în casă chiar de la vârsta de trei ani. Învață-l să-și adune jucăriile, să-și pună hăinuțele la loc sau să-și facă patul. Pe măsură ce cresc, sarcinile pot deveni mai complexe. Arată-i că munca în echipă poate fi distractivă și în plus, contribuind în casă, ai și tu mai mult timp liber pentru a-l petrece împreună cu el, jucându-vă sau făcând ceva ce vă face plăcere amândurora. Crești astfel un copil responsabil, încrezător în capacitățile sale și pe care te poți baza.

Învață-l să prețuiască plăcerile simple ale vieții

Sunt mai multe motive pentru a-l învăța să se bucure de o plimbare în parc, spre exemplu. În primul rând, poate partea financiară nu îți va permite să îi cumperi tot ce și-ar dori. În al doilea rând, eviți tendința copilului de a căuta bucurie în lucrurile materiale și sentimentul de vinovăție care te încearcă pentru faptul că nu îți permiți să-i faci toate poftele. Și nu în ultimul rând, îl ajuți să-și formeze un mod de a privi viața cât mai optimist, încrezător că bunadispoziție este oricând și oriunde la îndemâna lui.

Lasă vina deoparte

E ușor să te lași copleșit de vină când crești singur un copil. Te vei simți vinovat că nu ai suficient timp, că nu ai suficienți bani, că nu îți ies toate lucrurile așa cum îți propui sau că nu vei reuși întotdeauna să-ți ții toate promisiunile. De aici până la a cădea în capcana „cumpărării” afecțiunii celui mic nu este decât un pas. Ca un mod de compensare a tuturor carențelor pe care consideri că le ai ca părinte, ai putea să alegi varianta simplă, de a-i cumpăra tot felul de lucruri. Încearcă să te abții. Chiar dacă pe termen scurt funcționează, pe termen lung consecințele pot deveni catastrofale. Nu vrei un copil care să pună „preț” pe orice trebuie să facă, nu-i așa? Nici să te șantajeze pentru a obține ce dorește. Explică-i de ce un astfel de comportament nu este tolerat și rămâi ferm. Într-un final va renunța și oricum va fi mult mai fericit să aibă o relație strânsă cu tine decât un dulap plin de obiecte.

Ia o pauză

Lăsând copilul în grija unei rude sau a părinților unui prieten de-ai lui, îți oferă ocazia să-ți încarci bateriile și să revii cu forțe proaspete pentru a fi superpărintele pe care ți-l dorești pentru cel mic. Bucură-te de timpul petrecut fără copil. E normal și cu toții, părinți sau nu, avem nevoie de o astfel de perioadă pentru a ne limpezi gândurile și a lucra la propria persoană.

Și tu, ce alte metode ai recomanda părinților singuri, ca tine?