Pielea nou-născutului este deosebit de delicată, fiind expusă permanent riscului de iritaţii şi alergii. De aceea, hăinuţele şi alte textile folosite la îmbrăcarea, înfăşarea şi îngrijirea micului pui de om au nevoie de o atenţie sporită atunci când vine vorba de curăţare.
- În primul rând, ca regulă de bază, toate hainele şi alte obiecte noi (scutece, bavete, prosoape etc.) se spală înainte de prima purtare sau folosire. Se poate face, eventual, excepţie de la această regulă în cazul unor articole vestimentare pentru exterior, cum ar fi geci din fâş sau jachete groase căptuşite, care nu intră în contact direct cu pielea bebeluşului.
- De asemenea, ca o măsură de precauţie, este bine ca hainele bebeluşilor să fie spălate separat de cele ale restului familiei.
- Fie că sunt curăţate manual sau la maşina de spălat automată, hăinuţele copiilor mici trebuie limpezite suplimentar, pentru a înlătura cât mai bine reziduurile detergenţilor.
- Balsamul de rufe şi detergenţii parfumaţi (mai ales cu arome artificiale) sunt de evitat. Totuşi, dacă se doreşte ca rufele celor mici să aibă un uşor miros plăcut, se pot adăuga, la ultima limpezire, câteva picături de ulei esenţial fără contraindicaţie la bebeluşi. De exemplu, uleiul esenţial de arbore de ceai oferă o aromă plăcută şi, în plus, are efect antibacterian.
- Obiectele vestimentare de mici dimensiuni şi din materiale mai sensibile se pot pune într-o plasă specială, care le va proteja atât în timpul spălării, cât şi la stoarcere.
Alegerea detergenţilor şi problema petelor
Mămicile au o misiune foarte grea în ceea ce priveşte curăţarea hainelor micuţilor lor, deoarece trebuie să scoată pete, uneori foarte persistente, fără a folosi detergenţi prea agresivi, ce pot fi periculoşi pentru pielea bebeluşului.
Astfel, ar fi ideală alegerea unui detergent hipoalergenic, cu săpunuri naturale, agenţi tensioactivi extraşi din uleiuri naturale, cu ingrediente ca saponina şi aloe vera. Din păcate, adesea, detergenţii care conţin predominant sau integral ingrediente naturale nu sunt atât de eficienţi precum detergenţii clasici, cu putere mare de spălare, dar atât de plini de chimicale toxice. Printre ingredientele care predispun la alergii şi iritaţii pielea copiilor mici se numără parfumul sintetic, coloranţii, enzimele şi înălbitorii optici. Majoritatea detergenţilor obişnuiţi de pe piaţă au în compoziţie aceste ingrediente.
Forma potrivită a detergentului este, de asemenea, o problemă. Cei sub formă de pudră, deosebit de eficienţi în curăţarea petelor dificile, au dezavantajul că lasă reziduuri de genul unui praf albicios. Acesta poate creşte riscul de alergii. Detergenţii lichizi, mult mai potriviţi, au eficienţă mai degrabă asupra rufelor cu un grad mediu de murdărire. Cei mai nerecomandaţi sunt detergenţii sub formă de capsule, deoarece conţin balsam şi lasă un parfum puternic pe haine.
Pentru a avea rezultate mai bune la spălarea hăinuţelor de bebeluş, fără compromisul unor detergenţi şi săpunuri dăunătoare, e necesar puţin efort. Cea mai bună cale de a favoriza înlăturarea petelor este clătirea, chiar şi superficială, a zonei murdărite atunci când pata este proaspătă. De multe ori, acest lucru nu este posibil imediat, dar, ca idee, trebuie evitată amânarea îndepărtării petelor, pentru că vechimea îngreunează curăţarea lor.
Călcarea tuturor hăinuţelor, inutilă
Foarte des apare printre mămici recomandarea de a călca lucruşoarele bebeluşilor în scopul distrugerii microbilor. Această practică nu prea se justifică însă din mai multe considerente.
Hainele bebeluşilor sunt confecţionate din bumbac (sau cel puţin aşa ar trebui alese). Pot fi deci spălate la temperaturi mai mari de 30-40 de grade, ceea ce contribuie la înlăturarea majorităţii agenţilor patogeni. Oricum, dacă bebe le-a purtat deja, a intrat în contact cu toţi microbii de pe hăinuţe, dar şi din mediul exterior, în cazul în care micuţul a fost scos din casă. Aşa că, alegerea detergentului potrivit, limpezirea corectă şi separarea la spălat de hainele adulţilor sunt măsuri suficiente.
Unele mămici apelează la călcarea rufelor pentru a combate dermatita atopică, o afecţiune ce supără mulţi bebeluşi. Totuşi, logic vorbind, călcatul nu poate avea o mare influenţă pozitivă în acest sens. Deci, avem un nou argument împotriva acestei practici.
Desigur, aceasta nu înseamnă că hainele celor mici nu trebuie niciodată călcate. Pot fi lucruri din materiale pretenţioase, pentru ocazii speciale, sau haine de zi cu zi care arată neplăcut fără să fi trecut pe sub talpa fierului de călcat. Dar, călcatul tuturor hainelor bebeluşului după fiecare spălare este o corvoadă inutilă pentru mame (care ar putea face altceva în acest timp), fără beneficii notabile pentru copil.
Aşadar, curăţarea corectă a hainelor de bebeluş este foarte importantă, dar nu trebuie transformată într-un ritual costisitor pentru mamă. Respectarea câtorva reguli care ţin, cu adevărat, de sănătatea copilului şi deprinderea unor mici secrete sunt suficiente pentru a avea mereu un bebeluş îmbrăcat curat şi frumos, aşa cum îşi doresc mămicile!