Deseori, în momentele de panică și griji copleșitoare, fiind singură cu cele două minuni, mă gândesc oare ce-ar rămâne după ce n-aș mai fi. Am o prietenă cu care mă întâlnesc deseori și ne zicem așa:,,hai să fim patetice împreună’’, asta pentru că știm că separat ne pricepem și avem flow la patetisme, îndeosebi în singurătate.
Apoi m-am gândit la moarte și la ce aș vrea să le spun oamenilor care m-au iubit cel mai mult. Și am scris rândurile de mai jos, către un om preferat.
M. drag,
Ești un om ca o binecuvântare, să știi. Cât am mai râs și cât am mai plâns noi împreună. Câtă ciocolată am mâncat! Câte ore am mai vorbit noi la telefon…
Sunt foarte recunoscătoare pentru prietenia ta! Și da, cred că, de fapt, multă lume te admiră pentru forța ta. Puțină lume știe însă ce formă a luat inima ta de la un moment încolo. Și pentru asta sunt recunoscătoare. Că m-ai lăsat s-o văd. Că m-ai învățat să cred și să pot, că ai transpirat cu mine, că te-a durut sincron cu mine, că am plâns la aceleași filme, că am citit aceleași cărți cu sufletul la gură, că scriam sincron aceleași declarații de iubire, că te-ai bucurat de bucuria mea de parcă bătăile inimilor noastre s-ar fi întâlnit în același piept.
Te iubesc mult și am încredere că n-o să plângi prea mult, te rog, știi că am vorbit noi despre asta. Bea un prosecco și pune niște muzică. Și râzi cu copiii mei, când îi vezi, râzi cu ei, nu fi tristă. Tu știi că eu încă sunt, da? În muzică, în verdele cel mai fain. În English Green dar și Green Mint. În fiecare formă de inimă pe care o vezi. Îndeosebi în alea vintage.
Ce om frumos ești! Te rog eu mult să nu-ți pese deloc de ce zic ceilalți și să te iei să faci ce-ți place pentru că poți și meriți!
Când îmi întâlnești Eva, ia-o de mâini și spune-i că mama o vede cât e de bună și frumoasă. Strânge-l în brațe pe Tudor și spune-i că îi mulțumesc că există și că tare m-a bucurat să îl am. Spune-le tu cum știi tu mai bine ce frumoasă mi s-a părut mie viață. Cum am fost eu și iubită și prețuită, cum am întâlnit eu oameni frumoși, cum am riscat mult și departe, cum orbește mi-am asumat viața așa cum a devenit ea, ca în final să ajung ACASĂ.
Acasă, aici, pe Calea Sagului. Acasă, așa cum tu cu inima ta bună, m-ai ajutat să-l fac.
Lui C. spune-i doar cât de mult îl iubeam eu chiar și atunci când tu nu înțelegeai cum de mai pot.
Vreau să fiu îmbrăcată lejer. Alege-mi tu hainele, dacă ai putere. Vreau direct în pământ. Vreau să fiu aproape de copiii mei, oriunde s-ar afla ei. Vreau slujba scurtă de tot și nu vreau pomană. Vreau flori și un pahar de vin roșu sec. Dar merge și un prosecco.
Toate hainele mele dă-le cuiva care se va bucura de ele așa cum am făcut-o eu. Cărțile donează-le, iar lucrusoarele mele mici și dragi de prin casă du-le la Zai și spune-i Patriciei că ziua mea acolo a fost unul dintr cele mai frumoase momente din viața mea. Scrie-mi undeva cu verde, de mâna, de mâna ta :„Viață a fost foarte, dar foarte mișto”.
Spune-le Theodorei, Anei, Mariei cât de recunoscătoare sunt pentru bunătatea și ajutorul lor și cât de mult m-au făcut să cred că va fi bine.
Uite, că nu scapi, asta e, iar ai de lucru! Și mai pune și tu de-o prăjitură! Hai, fii eficientă!
Te iubesc, fată dragă! Cross my heart.
Vezi că plec dar nu plec! Sunt în cântece, în culori, în flori, în prosecco, în dans lasciv, în concerte, în filme lacrimogene. Tu știi că sunt!
Te iubesc și îți mulțumesc! Sunt Sus. O să fac să plouă cald cu liniște peste tine. Tu dă-mi un beep când pleci de ‚acasă’! Ne vedem! Facem o zi din-aia, știi tu!
Vio, alături de cele două minuni ale sale