Familii de români, în străinătate: Viața cu copii, în Oman

Câte puțin din ceea ce știu despre școlile din Oman

Legat de școli, în sistemul public omanez, copiii sunt împărțiți în funcție de sex începând cu clasa a V-a.

Profesorii care le predau elevilor trebuie să fie tot de același sex cu aceștia.

Se predă despre Islam aproximativ 60% din programă. Nu există examene de la școală către liceu și nici de la liceu către facultate. Se evoluează pe bază de note.

Fetele trebuie să aibă note mai mari decât băieții ca sa avanseze în sistemul lor educațional (de exemplu, la cea mai bună facultate din Oman, băieții intră cu minim 90 din 100, fetele cu minim 95 din 100). Rata de abandon școlar la fete este mare și puține dintre acestea reușesc să depășească barierele de gen.

În general, fetele reușesc să termine liceul, deși în provincie multe renunță la școlarizare după încheierea școlii generale.

Sistemul de învățământ este foarte slab, absolvenții de facultate au diplome formulate frumos care nu reflectă în niciun fel cunoștințele lor. Există omanezi educați în străinătate care au fost expuși unor experiențe cu expați și care sunt competenți în domeniile lor, dar ei sunt mai degrabă excepții.

În sistemul privat, școlile, ca și grădinițele urmează programa britanică sau pe cea americană și în general predarea se face ținând cont de individualitatea copiilor, încearcându-se să se păstreze echilibrul între noțiunile teoretice și cele practice, încă există încă joacă liberă la școala primară.

Când vorbesc cu mămicile expate care au copii în școli, acestea sunt mulțumite de rezultatele și evoluția copiilor lor. Singura nemulțumire persistentă rămâne cea legată de taxele foarte mari și de programul care nu acoperă toata ziua copilului, conform unui potențial program de muncă al mamelor.

Am cunoscut o femeie de origine britanică care predă în Școala Britanică, are doi copii și mi-a mărturisit că nu i-ar înscrie niciodată în cadrul școlii unde predă pentru că taxele sunt prea mari pentru serviciile oferite și a concluzionat că această școală este doar o mega-afacere. Alegerea sa a fost făcută în condițiile în care ar fi avut reducere la taxe. Deci cumva am dedus că taxa școlară nu reprezintă o calitate mai bună a educației în această țară.

Cea mai mare companie petrolieră din Muscat a înființat propria grădiniță și școală. Părinții sunt foarte mulțumiți de ceea ce se întâmplă acolo. Este comod, fără taxe (este un beneficiu inclus în cadrul pachetului de relocare), profesorii sunt expați, sistemul este bine pus la punct și orientat pe copii și intuiesc că acolo există o comunitate frumos construită.

Revista Margot: Care este modul de lucru și care este comunicarea dintre elevi și profesori? Cum decurge comunicarea dintre părinte și profesor?

Corina: Comunicarea dintre profesor  și părinte nu se formalizează foarte mult prin ședințe.

Există o comunicare zilnică între părinți și profesori în momentul în care lași/iei copilul de la grădiniță. La finalul săptămânii ți se dau materialele făcute de cei mici (desene, picturi, decupaje, forme, litere, numere etc.).

Directoarea de la grădinița copiilor mei le scrie părinților pe Whatsapp sau sună direct atunci când dorește să transmită ceva.

La grădiniță (creșă), nu avem rapoarte specifice cu ceeea ce fac cei mici și eu personal nici nu le simt lipsa. Sunt mulțumită de abordarea relaxată și lipsită de formalitate, precum și cu faptul că primesc răspunsuri la întrebările mele. Copiii se duc acolo cu bucurie și povestesc lucruri frumoase. De curând a fost creat un grup pe o aplicație de socializare, unde încarcă poze și filme și așa putem vedea ce fac copii la grădiniță.

Așa începe fiecare zi de grădiniță

Fotografiile prezentate în cadrul articolului fac parte din arhiva personală a Corinei.

Fotografia principală prezintă o fetiță omaneză. sursa foto: Pixabay