Există scutecul ideal? Varianta lavabilă versus cea de unică folosință

Apariţia scutecului de unică folosinţă a reprezentat o adevărată revoluţie în domeniul îngrijirii copilului mic. Inventat în anii ‘50 de chimistul american Victor Mills, scutecul de unică folosinţă a câştigat rapid notorietate, datorită avantajului de a ţine umezeala departe de pielea delicată a nou-născutului. Totodată, mamele se puteau bucura de uşurinţa cu care îl schimbau pe copilaşul lor, scăpau de corvoada curăţării scutecelor clasice şi de temerea de a rămâne fără scutece curate pentru bebeluş.

În timp, s-a constat însă că scutecul de unică folosinţă avea dezavantajele lui, unele dintre acestea fiind legate chiar de sănătatea şi siguranţa copilului. S-a început a se vorbi tot mai mult despre materialele sintetice şi substanţele chimice nocive din compoziţia scutecelor de unică folosinţă, a căror utilizare constantă şi prelungită ar putea avea efecte adverse periculoase asupra celui mic.

Ca urmare, au reapărut în forţă scutecele lavabile în variantă modernă, mai practică, ce oferă avantajul unor materiale incomparabil mai sănătoase pentru bebeluş. Totuși și acestea au dezavantajele lor.

1. Scutecele de unică folosinţă

Avantaje

• Se pot schimba ușor şi într-un timp foarte scurt. De curând a apărut şi varianta „chilot” (pants), mult mai simplu de îmbrăcat, care nu necesită prinderea benzilor adezive sau cu arici;
• Sunt puternic absorbante, reținând până la de 30 de ori greutatea lor şi ţin umezeala departe de pielea bebeluşului timp de mai multe ore;
• Sunt comode şi mult mai subţiri decât cele lavabile;
• Sunt disponibile pe măsuri (în funcţie de numărul de kilograme), astfel încât să se muleze perfect fiecărui bebeluş;
• După utilizare se aruncă, deci nu ridică problema curăţării.
• Au un preţ accesibil per bucată sau pachet.

Dezavantaje

• Sunt fabricate din materiale sintetice (de obicei, celuloză în amestec cu diferite materiale plastice) şi conţin o serie chimicale precum acrilat de sodiu şi de potasiu sau alchil acrilat. Poliacrilatul de sodiu din gelul absorbant al scutecului ar elibera dioxină, o substanţă foarte toxică. Din cauza acestor considerente, scutecele de unică folosinţă pot favoriza iritaţiile de scutec, au potenţial alergen şi conform unor studii, risc cancerigen, mutagen sau reprotoxic;
• Pot întârzia acomodarea copilului cu oliţa, întrucât cel mic simte umezeala mai puțin decât în cazul în care ar purta scutece lavabile;
• Afectează mediul înconjurător, nefiind biodegradabile.
• Prețul cumulat al scutecelor achiziţionate până când copilul nu mai are nevoie de ele ajunge la sume mai ridicate comparativ cu cel din cazul folosirii scutecelor reutilizabile.

2. Scutecele lavabile

Avantaje

• Sunt confecţionate din materiale mai sănătoase pentru pielea bebeluşului, în general din fibre textile: bumbac, microfibră, bambus, lână moale etc. La scutecele de tip impermeabil, protecția poate fi fabricată din poliuretan laminat, un material care permite circularea aerului;
• Pot fi spălate şi refolosite de sute de ori, reducând în timp costurile, comparativ cu scutecele de unică folosință;
• Sunt mai prietenoase cu mediul (dar nu 100% pentru că spălarea lor înseamnă consum de apă, detergent şi electricitate);
• Pot grăbi procesul de acceptare a mersului la oliţă deoarece micuţul simte mai repede senzaţia de umezeală a scutecului textil;

Dezavantaje

• Schimbarea scutecului lavabil poate dura mai mult, fiind nevoie de prinderea unor capse sau cleme;
• Trebuie schimbate mai des pentru că nu au o capacitate mare de absorbţie;
• Sunt mai groase şi mai incomode. Din cauza sistemului de ajustare pot strânge bebelușul prea tare în zonele de prindere sau, dimpotrivă, pot fi prea largi, lăsând să treacă urina şi materiile fecale ale copilului;
• Mărimile disponibile sunt mai puţine şi unele pot avea mărime unică, ajustabilă prin capse, pentru un anumit interval de vârstă;
• Majoritatea scutecelor lavabile necesită adăugarea unor absorbante suplimentare (excepţie fac scutecele de tip all-in-one);
• Necesită spălare, iar unele pete pot persista. Pentru curăţarea lor nu se pot folosi orice tip de detergenţi, iar înălbitorii sunt interzişi pentru că strică materialul din care acestea sunt confecţionate. După murdărire trebuie clătită partea absorbantă pentru a elimina materiile fecale. Se depozitează adecvat până la spălare şi nu se amână mult timp curăţarea lor, scutecele murdare fiind surse importante de bacterii;
• Se usucă destul de greu primăvara şi toamna, când soarele nu mai străluceşte ca în timpul verii, iar alimentarea caloriferelor cu agent termic este oprită;
• Sunt mai scumpe per bucată şi impun o investiţie iniţială semnificativă. Pentru a asigura disponibilitatea continuă a acestora este necesar un număr mare de scutece lavabile (minimum 20 de bucăţi în cazul unei spălări la 3-4 zile).

Există aşadar atuuri şi puncte slabe pentru ambele tipuri de scutece. Mai simplu înseamnă uneori mai puţin sigur şi mai puţin sănătos. Iar natural nu se traduce întotdeauna prin comod şi fără probleme. Rămâne la latitudinea părinţilor însă să aleagă cea mai potrivită variantă pentru ei şi, mai ales, pentru copilul lor.

Autor: Mihaela Crețu