Educația financiară la copii: moft sau necesitate?

Copiii din generația actuală vor trăi într-un alt mediu față de cel în care am trăit noi, cu atât mai diferit de cel bunicilor lor. Societatea este într-o continuă schimbare, cu meserii noi, care nu existau pe vremea părinților noștri. Atunci când copiii noștri vor intra în câmpul muncii vor fi alte abordări, iar responsabilitatea noastră ca părinți este să îi pregătim pentru viitor și să îi educăm că atare.

Educația financiară la copii reprezintă nu un deziderat, ci o necesitate a vremurilor viitoare, când indiferent de profesia pe care și-o va alege, indiferent de statutul pe care îl va avea, este necesar să cunoască modul în care își administrează finanțele personale.

Această necesitate nu exista pe vremea părinților noștri atunci când statul punea la dispoziția cetățenilor săi un loc de muncă, o locuință și cele necesare traiului decent. În generația noastră, educația financiară își găsește pe deplin importanța, întrucât ceea ce avem se datorează în totalitate acțiunilor pe care le întreprindem zilnic. Locuința în care stăm, serviciul pe care îl avem, studiile pe care le facem, toate aceste decizii determină calitatea vietii.

Munca e brățară de aur

Pentru a avea bani și a putea să îți stabilești obiective financiare clare este necesar să muncești. Din perspectiva parentingului modern care nu aprobă recompensele, dar și din perspectivă etică (copiii nu muncesc) apar divergențe de opinii, care, din punctul meu de vedere, nu își au locul.

Educația financiară trebuie să vizeze munca.

Așa îți educi corect copilul din punct de vedere financiar. Încearcă ca adult să nu muncesti două luni, ia vezi, mai primești bani?! Cum îi poți face educație financiară copilului dacă sari peste baza educației? Este că și cum ai vrea să construiești o casă, dar nu sapi fundația. Da, funcționează, însă doar pe o perioadă limitată.

Ca profesor și planificator financiar ofer perspectiva corectă a educației financiare a copiilor. Educația se face pornind de la concret, de la nivelul actual al dezvoltării sale cognitive, care este conform cu nivelul de vârstă.

Munca din educația financiară nu înseamnă ”a dresa” copilul, ci a-i prezintă fața reală a economiei: dacă muncești, acționezi, produci valoare și vei primi înapoi bani, care reprezintă valoarea universală a societății noastre. Munca nu presupune exploatarea copilului.

Dacă el vede, dar nu este pus și în postura de a face, atunci învățămintele sunt extrase mai greu din experiențele altora, decât din experiența proprie.

Acest aspect mai are un secret, dar vi-l spun în articolul următor. A-l pune pe copil să muncească, să întreprindă niște sarcini pentru care să primească bani nu înseamnă în nici un caz a-l exploata și nu încălcăm drepturile minorului.

Sarcinile pe care i le solicităm copilului pentru a extrage învățăminte solide pentru viitorul lui sunt acelea care îi solicită atenția, îi formează hărnicia și disciplina – aspecte ale caracterului uman.

Toate sunt sarcini care produc valoare și care nu țin de nevoile fiziologice sau de responsabilitățile rolului/rolurilor pe care le are în societate, familie. Sarcinile care oferă experiența muncii și conferă valențe educative din perspectiva financiară sunt cele precum: ajutorul oferit mamei la pregătirea mesei, curat în casă și curte sau ajutorarea vecinilor etc. Toate aceste sarcini trebuie să derive din meserii/ activități ale adulților.

De ce să fac educație financiară copilului meu?

Pe lângă alte mituri referitoare la educația financiară  a copiilor, precum: ”eu le ofer ce au nevoie, nu vreau să se îngrijească de această problemă”, ”copiii sunt prea mici ca să înțeleagă noțiunea banilor”, o alta este aceasta: ”să îi pun pe copii să muncească, nu este corect, moral. Nu vreau să îi exploatez”.

Asa cum am precizat mai sus, munca nu presupune exploatarea copilului, EXCLUS acest lucru.

Munca îl înobilează, îl face conștient de societatea din care face parte. Va aprecia fiecare persoană cu care intră în contact, care îi oferă un serviciu sau un bun, va aprecia fiecare jucărie, haina pe care o primește, pentru că experimentând, află ce înseamnă să muncesti pentru a avea acele bunuri sau pentru a le oferi celorlalți timpul și efortul tău.

Copilul este persoana cea mai importantă pentru tine și nu vrei să fie rănit în niciun fel. Însă educația financiară și munca nu dor. Munca îi ofera copilului valențele vieții și valorile după care se va ghida în viață, îi conferă maturitate și îl responsabilizează pentru viitor.

Un copil care nu știe ce presupune munca și nu are respect pentru bani va fi dependent de tine. Iar tu vei plăti astfel prețul lipsei de educație financiară.

Educație financiară  pe care nu i-ai făcut-o când era copil, pentru a nu-l leza, exploata sau neliniști. Și, atunci, te întreb pe tine părinte: vrei să îți trăiești bătrânețile în liniște și relaxare financiară? Sau vrei să îți susțiii copilul, adult fiind acum, pentru că el nu vrea sau nu îi place să munceasca și este mult mai confortabil să stea în casa ta, să fie întreținut și să faca doar ceea ce îi place?

Unele aspecte, poate, pot părea exagerări. Însă câți copii nu stau acasa la părinții lor, fără să muncească? Nu zice nimeni să nu îți ajuti copilul, dar a-l responsabiliza și a-i oferi încredere și independență de mic, nu va face altceva decât să îi crească stima de sine, să își dovedeasca că poate și că este util celorlalți. În plus, îi este oferita și posibilitatea de a se bucura de jucăriile pe care și le dorește, cumpărate din banii lui, bani ”făcuți” de el.

Articolul este scris de Roxana Bucur, planificator și consultant financiar.  Economisind de la vârsta de 5 ani și investind de 4 ani, Roxana oferă atât informații teoretice, cât și practice pentru o educație financiară solidă, de aplicat în viața de zi cu zi. În primăvara anului 2018 a publicat o carte pentru copii, “Mărunțilă și Bancnoțilă”, care pună bazele educației financiare pentru cei mici.