Durata alăptării și înțărcarea

Cât timp trebuie alăptat un copil? Când ar trebui înţărcat? Sunt două dintre întrebările care le preocupă pe mămicile care alăptează. Când cel mic are o vârstă mai mare de un an, multe dintre femeile care alăptează îşi pun problema daca exagerează sau nu cu alăptatul sau dacă laptele matern mai are vreun beneficiu după o anumită vârstă.

Totuşi, momentul înţărcării este destul de dificil, atât pentru mamă, cât şi pentru cel mic. Pentru copil, sânul mamei nu reprezintă numai sursa lui de hrană, dar şi cel mai frumos mod de conectare cu cea care i-a dat viaţă. Un copil pus la sânul mamei se va simţi în siguranţă, conforabil, protejat şi alinat.

Recomandările organizaţiilor internationale privind durata alăptării

Specialiştii în alăptare pledează pentru hrănirea bebeluşilor la sân, cel puţin şase luni. După vârsta de 6 luni, frecvenţa suptului scade pentru că în alimentaţia copilului sunt incluse fructe şi legume (diversificarea). Scade cantitatea de lapte, însă nu şi calitatea acestuia. Nivelul de anticorpi din lapte rămâne la fel de ridicat, iar acest lucru este foarte benefic pentru sănătatea celui mic.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă mămicilor să alăpteze, exclusiv bebeluşul până la vârsta de 6 luni, urmând ca, după această vârstă, să continue alăptarea în paralel cu diversificarea până când micuţul împlineşte vârsta de 2 ani.

Pe de altă parte, Academia Americană de Pediatrie recomandă alăptarea exclusivă până la vârsta de 6 luni şi continuarea acesteia până la vârsta de un an. După această perioadă, alăptarea ar putea continua atâta vreme cât mama sau copilul doresc acest lucru. Multă vreme, această recomandare a fost interpretată eronat, în ideea în care alăptarea peste vârsta de un an nu mai are beneficii semnificative pentru copil.

Specialiştii susţin că nu există o limită superioară a alăptării şi nici rezultate concrete care să arate că alăptarea îndelungată a copilului ar afecta negativ dezvoltarea fizică sau psihică a acestuia.

Toate recomandările merg pe ideea că alăptarea pe o perioadă cât mai lungă de timp este benefică. Totuşi, vârsta de înţărcare este influenţată în mod direct de societate. Psihologii spun chiar că societăţile considerate dezvoltate tind către o scădere din ce în ce mai mare a duratei alăptării.

În concluzie, durata optimă a alăptării depinde de fiecare copil, dar şi de timpul pe care mama este dispusă să îl aloce acestei activităţi.

Alăptarea după vârsta de un an are anumite avantaje:

• Creşte încrederea în sine a copilului şi îl alină de fiecare dată când are vreun disconfort
• Împiedică deshidratarea copilului în perioada când este bolnav
• Scade riscul de obezitate, atât în cazul bebeluşului cât şi în cazul mamei
• Reduce riscul apariţiei cancerului de sân şi a osteoporozei pentru mama.
• Mama nu va mai fi expusă riscului de dezvoltare a diabetului zaharat de tip II
• Consolidează legătura dintre mamă şi copil
• Mamele care alăptează o perioadă mai lungă de timp suferă mai puţin de anxietate decât cele care nu alăptează

Pe de altă parte, potrivit Institutului American de Cercetare a Cancerului, femeile care alăptează nu au menstruaţii regulate şi nici fluctuaţii hormonale, aşa încât are loc o expunere mai mică de hormoni – fapt care a fost legat în mod direct de apariţia cancerului mamar.

Când este timpul întărcării? Tipuri de înţărcare

Multe mămici nu ştiu exact când ar trebui să îl înţarce pe cel mic: când se reîntorc la lucru, la un an, la doi ani sau mai devreme?

În primul rând, cel mai bun moment pentru înțărcare este atunci când atât mama, cât şi copilul, sunt pregătiţi pentru asta. Medicii spun că laptele matern este alimentul de bază în primele 6-12 luni din viaţa micuţului, apoi acesta poate fi înlocuit treptat. Mulţi copii se înţarcă natural, adică renunţă singuri la sân, altii sunt dependenţi de sânul mamei, iar renunţarea la alăptare pentru ei nu este atât de simplă.

Există două metrode de a înțărca un copil:

Unele mămici folosesc metoda înţărcării treptate. Specialiştii în alăptare spun că înţărcarea treptată permite ca anticorpii din laptele matern să aibă un nivel mai ridicat (ca răspuns la scăderea cantităţii de lapte), iar copilul va beneficia în acest caz de o protecţie mai mare în cazul infecţiilor. Totodată, acest tip de înţărcare nu este traumatizantă pentru bebeluş, tocmai de aceea se mai numeşte şi înţărcarea blândă. Această metodă este benefică şi pentru mamă, deoarece evită riscul mastitelor sau lăsarea sânilor.

O altă metodă este înţărcarea bruscă. Această metodă este traumatizantă pentru copil, care suferă cumplit. Unele femei părăsesc pentru câteva zile copilul, însă acest lucru îi va accentua starea micului, care nu o are alături pe mama care să îi accepte suferinţa şi emoţiile puternice pe care le resimte.

În alte cazuri, sânul este murdărit cu diverse soluţii colorate sau amare. Psihologii spun că în acest caz, suferinţa copilului este şi mai mare: el crede că sânul are o suferinţă, iar acest lucru îi va spori micuţului starea de nelinişte şi disconfort. Unii bebeluşi, atunci când sunt înţărcaţi brusc, simt nevoia să folosească o suzetă sau chiar degetul.

Fiecare mămică, atunci când renunţă la alăptare, ar trebui să se gândească că acest proces să se realizeze cât mai blând şi să ţină cont de nevoile micuţului.