Diabetul la copii – Cum poate influenţa familia riscul de declanşare a bolii

Cum poate fi prevenit diabetul

În momentul de faţă, nu există măsuri dovedite ca fiind eficiente în prevenirea diabetului de tip 1. O mai bună înţelegere a cauzelor şi a mecanismului declanşării bolii ar putea face posibilă în viitor prevenţia DZ1.

Însă, pentru diabetul de tip 2, a cărui prevalenţă este de peste 85% în rândul diabeticilor, au fost identificaţi o serie de factori controlabili precum alimentaţia, adipozitatea şi greutatea corporală sau activitatea fizică. Toţi aceşti factori sunt influenţaţi de mediul în care creşte copilul.

–  Prevenţia ar trebui să înceapă încă din timpul vieţii intrauterine a copilului, prin monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a unor parametri ai viitoarei mame precum kilogramele acumulate în perioada de graviditate, nivelul glicemiei, toleranţa la glucoză. Chiar din acest an, în pachetul de servicii medicale de bază din România a fost introdus screeningul prenatal, care include şi astfel de teste.

– Perioada postnatală şi a primilor ani de viaţă ai copilului este foarte importantă pentru stabilirea unui mod optim de alimentaţie.

Unele studii sugerează chiar existenţa unei ferestre critice pentru atenuarea riscului de a dezvolta obezitate și diabet de tip 2 pe parcusul vieţii. Această fereastră s-ar afla la începutul vieții, când sunt în formare obiceiurile privind consumul de alimente și activitatea fizică, şi se face setarea pe termen lung a balanţei energetice a organismului.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii, International Diabetes Federation, dar şi alte foruri fac recomandări precum:

-Alăptarea exclusivă a nou-născutului în primele șase luni de viață, urmată de introducerea treptată de alimente complementare adecvate.

-Selectarea unor alimente complementare bogate în nutrienți şi cât mai variate.

-Pregătirea preparatelor destinate bebelușilor separat de cele ale familiei sau adaptarea lor specială din mâncarea familiei.

-Evitarea anumitor categorii de alimente cum ar fi cele cu conţinut ridicat de zahăr, grăsimi şi sare.

-Ajustarea porţiilor în funcţie de vârsta copilului.

– Pentru copii de vârstă şcolară și adolescenți se mai recomandă:

-Evitarea înlocuirii celor trei mese principale cu gustări nesănătoase sau preparate tip fast-food/junk-food.

-Limitarea aportului energetic general provenit din grăsimi și zaharuri.

-Creșterea consumului de fructe, vegetale, legume, cereale integrale și oleaginoase.

-Obişnuirea cu gustări sănătoase de genul lactatelor cu conţinut redus de grăsimi, fructelor sau cerealelor integrale sărace în zaharuri.

-Alegerea pâinii din cereale integrale în locul pâinii albe.

-Alegerea grăsimilor nesaturate (ulei de măsline, ulei de porumb, ulei de floarea-soarelui) în locul celor saturate (unt, grăsimi animale, ulei de nucă de cocos sau ulei de palmier).

-Gătirea mâncărurilor prin alte modalităţi decât prăjirea: la abur, la cuptor, la grătar, prin fierbere etc.

-Încurajarea consumului de apă în detrimentul sucurilor de fructe, sucurilor carbogazoase şi a altor băuturi cu conţinut de zahăr.

-Alcătuirea unui program echilibrat de somn, activităţi fizice şi activităţi sedentare, cu limitarea pe cât posibil a celor din urmă.

-Încurajarea activităţilor fizice regulate: copiii între 5 şi 17 ani trebuie să desfăşoare zilnic minimum 60 de minute de activităţi fizice de intensitate moderată spre intensă.

-Apelarea la ajutor specializat când copilul are probleme cu greutatea corporală sau diverse tulburări alimentare. În general, un copil este considerat supraponderal/obez dacă are un indice de masă corporală (IMC) peste percentilele 85/95 ale curbelor de creştere.

-Verificarea periodică a stării generale de sănătate a copilului, mai ales când există istoric familial de diabet sau obezitate.

-Înscrierea copilului în programe de prevenţie a diabetului. De exemplu, în oraşele Ploieşti şi Cluj se află în derulare programul „înCerc”, adresat elevilor de clasa a V-a.

-Oferirea unui bun exemplu personal în ceea ce priveşte stilul de viaţă.

Recunoaşterea semnelor bolii diabetice

Unul dintre cel mai importanţi paşi în controlul diabetului este depistarea precoce a bolii. Din păcate, puţini părinţi ştiu să recunoască semnele instalării diabetului şi ajung la medic cu copiii abia după apariţia complicaţiilor.

După cum indică şi un sondaj realizat de IDF, deşi au în familie cel puţin o persoană cu diabet zaharat, patru din cinci părinți întâmpină dificultăţi în identificarea simptomelor de diabet la copilul lor. Unul din trei părinţi nici nu observă aceste simptome, care se manifestă prin: urinare frecventă, sete excesivă, slăbiciune, lipsă de energie, foame permanentă însoţită de pierdere în greutate, tulburări de vedere, infecţii recurente (hiperglicemia afectează imunitatea) etc.

Diagnosticarea tardivă pune în pericol însăşi viaţa copilului. De exemplu, cetoacidoza diabetică, produsă în lipsa insulinei din organism, poate duce la comă şi chiar la deces.

Controlul bolii după diagnosticare este, de asemenea, vital pentru a preveni sau cel puţin a amâna complicaţiile foarte grave ale diabetului: boli cardiovasculare, afecţiuni renale, leziuni ale nervilor, afecţiuni dermatologice, pierderea vederii şi altele.

Familia copilului trebuie să facă faţă multor provocări. Copilul, la rândul lui, are nevoie să fie susţinut şi îndrumat îndeaproape. Aceste lucruri nu sunt posibile fără o informare temeinică a membrilor familiei şi fără deschiderea de a colabora cu toate entităţile care pot sprijini în acest sens: medicul de familie, diabetologul, nutriţionistul, psihologul, personalul de la cabinetul şcolar al copilului etc.

Revenind la prevenţie, care este, în mod cert, incomparabil mai simplă decât confruntarea cu boala diabetică, mesajul ar putea fi rezumat astfel:

Prevenirea diabetului este o afacere de familie, după cum obişnuiesc să glumească medicii diabetologi. Aşadar, pentru ca metodele de prevenţie să aibă succes, toţi membrii din familie, nu doar copilul, trebuie să se implice şi să accepte schimbări pentru un stil de viaţă sănătos.