Dezvoltarea psihomotorie a bebelușului în primul an de viață
Fiecare zi din viața bebelușului este un progres. De la săpămână la alta, el descoperă lumea, iar mămica trebuie să îl ajute să o exploreze. Atunci când un bebeluș se naște, trebuie să fiți conștiente că începeți împreună una dintre cele mai frumoase călătorii din viață, cu momente de neuitat.
„Ce ar trebui să facă puiul meu, la vârsta lui?” – aceasta este una dintre întrebările mămicii, care ar trebui să fie atentă la toate progresele bebelușului, dar și să țină cont de faptul că fiecare copil este diferit, nu numai psihic, dar și temperamental. Unii bebeluși plâng foarte tare, alții se agită foarte tare. Aceste gesturi se modifică pe măsura dezvoltării copilului și sunt influențate în mod direct de părinți.
Încă din primele zile, cel mic răspunde cel mai bine la gesturile făcute cu dragoste. Un zâmbet trebuie răsplătit întotdeauna cu un pupic și o îmbrațisare, doar în acest fel se creează o legatură strânsă, caldă și iubitoare între mamă și bebeluș.
După prima lună de viață, micuțul reușește să își ridice căpuțul timp de câteva secunde. De asemenea, se poate întoarce după sunetele și vocile care îi sunt familiare. Are poziții amuzante de somn și se poate mișca, uneori, de pe o parte pe alta. Mămicile ar putea să îl pună pe bebeluș pe burtă, în timp ce acesta este treaz, pentru ca micuțul să își poată dezvolta musculatura gâtului.
De asemenea, cel mic poate să facă mișcări sacadate cu mânuțele, are puternice mișcări de reflex, reacționează la sunetele puternice. Este interesat de fețele și vocile celor din jur (poate recunoaște vocea caldă a mamei)
Ce se întâmplă în a doua lună de viață? Bebelușul a mai crescut și este capabil să scoată și alte sunete decât plânsetul. Zâmbește și mai mult, poate urmări cu privirea obiectele, este capabil să ridice capul atunci când este pus cu fața în jos.
După luna a treia, bebelușul își poate ridica cu ușurință capul, deschide și închide mânuțele, zâmbește atunci când vede o persoană. Este perioada când cel mic imită anumite sunete, gângurește, își mută privirea de la un obiect la altul și cercetează cu ochii în direcția sunetului.
De asemenea, bebelușul dă din piciorușe atunci când este așezat pe o suprafață tare, iar atunci când este pus pe spate întinde și împinge piciorușele. Poate să își împreuneze mânuțele, poate închide și deschide palmele și își mișcă cu ușurință degetele.
Începând cu luna a patra de viață, bebelușul este capabil să controleze capul la mișcarea de răsucire și îl poate întoarce la sunet. Începe să fie docil, răspunde la zâmbet prin zâmbet și poate să apuce cu mânuțele anumite obiecte. Ar putea fi o perioadă mai bună pentru mămica obosită, sunt unii bebeluși care pot dormi chiar 6 ore pe timpul nopții (dar asta nu este o regulă valabilă pentru toți). Micuțul poate să stea in funduleț (cu ajutor), este tentat să bage în guriță aproape toate obiectele pe care le descoperă în jurul său.
Totodată, cel mic este capabil să facă diferența între sân și biberon și anunță prin plâns atunci când îl doare ceva, are un disconfort sau simte frică ori singurătate.
După vârsta de cinci luni, bebelușului îi place să se joace. răspunde la vocea mamei, zâmbește atunci când se privește în oglindă, țipă sau râde în hohote. Este atras de obiectele viu colorate. De asemenea, bebelușul este capabil să vadă până la capătul unei încăperi. Își folosește mânuțele pentru a aduce jucăriile mai aproape.
Când bebelușul împlinește șase luni de viață, acesta este capabil să stea singur în fund și să țină capul drept atunci când este așezat în funduleț. Este perioada în care rostogolirea de pe o parte pe cealaltă este foarte amuzantă și tocmai de aceea, mămica ar trebui să fie foarte atentă pentru că cel mic ar putea să cadă din pat ori de pe măsuța de înfășat.
La masă, cel mic deschide gurița atunci când vede lingurița, poate să bea din cană cu ajutor și poate să țină în mânuță o sticlă. Scoate sunete din două silabe și sunete de genul vocalelor.
Ce se întâmplă după ce bebelușul împlinește șapte luni? În primul rând, el începe să perceapă foarte bine emoțiile. Sunt unii micuți care devin foarte neliniștiți atunci când se despart de mamă. Începând cu această vârstă, bebelușul poate dormi între 11 și 13 ore pe noapte, se poate rostogoli pe toate părțile, inclusiv în timpul somnului.
Când este la masă, cel mic se întinde după castronel sau linguriță și întoarce capul atunci când a terminat de mâncat. Unul dintre jocurile preferate, la această vârstă, este să dea drumul obiectelor atunci când acesta este pe scaun, pentru a testa gravitația. Devine din zi în zi mult mai atent la tot ce se întâmplă în jur și explorează curios lumea din jur. Răspunde la propriul nume atunci când este strigat, are reacții diferite la membrii familiei și gângurește entuziasmat.
După ce împlinește vârsta de opt luni, bebelușul devine din ce în ce mai activ. El se simte în siguranță în prezența mamei, emite sunete polisilabice, își manifestă bucuria prin țipete și râsete. Începe să diferențieze figurile celor din jur, sesizează schimbările, este capabil să prindă obiectele și să le treacă dintr-o mânuță în alta.
Unii bebeluși merg în patru labe, alții se târăsc pe burtă sau pe fund. Sunt și micuți care sar peste această etapă și trec direct la mersul în picioare.
Cand micuțul împlinește vârsta de nouă luni, se ridică în picioare susținut și tot atunci, ajutat de cineva, poate face și primi pași. El este capabil să facă tot mai multe lucruri: își ține singur biberonul, poate mânca singur un biscuit, se poate ridica singur din pătuț. Acum începe să aibă preferințe alimentare sau la anumite jucării.
Este perioada în care spune cuvinte simple: „ma-ma”, „ta-ta”, „da-da”. La această vârstă, bebelușul învață să se cațere. Apucă și ridică unele jucării, iar pe cele mai multe dintre ele le duce la guriță. Reacționează adecvat la unele cerințe, cum ar fi: „dă-mi mânuța”, „ia jucăria”, „ține suzeta”, etc. Unii bebeluși trec prin „anxietatea de 9 luni”, când recunosc unele persoane străine și încep, de cele mai multe ori, să plângă la vederea acestora.
Când împlinește vârsta de zece luni, bebelușul se transformă într-un mic „titirez”, care nu stă locului nicio clipă. Este o perioadă destul de grea pentru mămică, pentru că trebuie să îl supravegheze permanent și cu mare atenție pe cel mic. Acesta își folosește mânuțele pentru anumite operațiuni mai fine, cum ar fi potrivirea unor obiecte între ele și prinderea acestora între degetul arătător și degetul mare.
Copilul începe să fie receptiv la ceea ce i se spune și este o perioadă potrivită să i se impună anumite interdicții, cum ar fi accesul la cabluri, priză, etc.
După a 11-a lună de viață, bebelușul se poate deplasa lateral, ținându-se de pat ori de alte obiecte de mobilier. El este capabil să comunice mult mai bine, de cele mai multe ori arată cu mâna sau cu privirea anumite obiecte din camera. Bate din palme, face „la revedere”, reacționează la numele lui și la interdicții, dar și la persoane necunoscute.
De asemenea, bebelușul este foarte încântat dacă poate să tragă ceva după el (de exemplu o jucărie). Principala preocupare este ridicatul în piciorușe, (un bun exercițiu pentru mers). Poate ridica de jos obiecte mai mici, cum ar fi firimiturile.
Atunci când bebelușil împlinește vârsta de un anișor, este pregătit să facă deja primii pași, în cazul în care nu i-a făcut mai devreme. Este un mers ușor chinuit, dar amuzant în același timp. Micuțul merge pe vârfuri, nu reușește să își tină echilibru prea mult timp și nici nu poate face prea mulți pași singur.
Este perioada când cel mic acumulează tot mai mult, are o bună memorie vizuală și începe să îi imite pe membrii familiei. Totodată, la această vârstă, bebelușul are simțul profunzimii, înălțimii și adâncimii. El este capabil să localizeze rapid un zgomot și întoarce capul direct către sursa acestuia, chiar dacă este slab.
Tinând cont de lucrurile prezentate mai sus, fiecare mămică ar trebui să știe că unul din 40 de copii se nasc cu o întârziere în dezvoltarea motorie. Este relativ ușor să fie identificate acestea, medicul le poate observa iar cele mai multe întârzieri se pot recupera dacă se intervine la timp.
