Despre celulele stem

Recoltarea de celule stem din cordonul ombilical al nou-născutului a devenit o procedură aproape uzuală, la care apelează din ce în ce mai mulţi părinţi. Această tendinţă se datorează faptului că celulele stem ombilicale au fost promovate ca o modalitate inovativă de a trata maladii grave, ce nu beneficiază de alte terapii pe deplin eficiente.

La ora actuală, există două curente majore vizavi de rolul celulor stem în medicină. Unul este reprezentat de susţinătorii importanţei terapeutice a acestor celule prelevate la naşterea copilului. Celălalt, al scepticilor, consideră că utilitatea celulelor stem ombilicale ar fi supraestimată, în spatele acestei proceduri aflându-se, de fapt, miza unei cifre totale de afaceri evaluată la multe milioane de euro.

Ce sunt celulele stem

În linii mari, celulele stem sunt celule nediferenţiate care au capacitatea de a se transforma în diversele tipuri de celule specifice organismului. La om, există peste 200 de tipuri diferite de celule, fiecare având caracteristici proprii ţesutului din care fac parte: muscular, osos,  nervos, adipos, conjunctiv etc.

Sub influenţa unor stimuli din organism şi pe baza informaţiilor genetice, celulele stem sau celulele nediferenţiate trec prin procesul diferenţiere celulară. În urma acestui proces rezultă:

• Celulele stem hematopoietice, aflate la originea tuturor tipurilor de celule sanguine (globule rosii, limfocite B, limfocite T, neutrofile, basofile, eosinofile, monocite sau macrofage).
• Celulele stem mezenchimale, sursa unor tipuri de celule precum cele osoase, cartilaginoase, celulele de grăsime (adipocite) şi alte tipuri de celule de ţesuturi conective.
• Celulele stem neurale din creier, care dau naştere celulelor nervoase (neuronii) şi altor două categorii de celule non-nervoase: astrocitele si oligodentrocitele.

Potrivit cercetărilor efectuate, în viața intrauterină, celulele stem sunt responsabile de formarea și dezvoltarea fătului. În schimb, după naștere, acestea îndeplinesc funcţii regenerative. Pe de-o parte, favorizează reînnoirea periodică a celulelor adulte îmbătrânite. Pe de alta, ajută la regenerarea țesuturilor şi organelor, afectate de boli sau de acţiunea agresivă a unor factori externi, precum cei de mediu.

Scurt istoric

Primul transplant de sânge ombilical efectuat cu succes a avut loc în 1988 şi l-a avut ca protagonist pe un băieţel în vârstă de 5 ani. Matthew Farrow era diagnosticat cu o formă severă de anemie Fanconi, o boală genetică de sânge. La vremea respectivă, transplantul de celule stem era singura şansă de vindecare şi salvare pentru Matthew, deşi era vorba de o grefă fraternală. Operaţia a fost realizată de o echipă formată din medici francezi şi americani. Mathew, care este în prezent un tânăr sănătos, a devenit un promotor al importanței celulelor stem, cât şi al prelevării de sânge ombilical.

Conform statisticilor, la nivel mondial, s-au efectuat în ultimele decenii peste 35.000 de transplanturi cu celule stem ombilicale. Rata anuală medie ar fi de circa 4000.

Ce boli tratează celulele stem

Se consideră că peste 80 de afecţiuni pot beneficia de tratamentul standard al transplantului de celule stem. Majoritatea sunt boli ale sângelui. Leucemii, limfoame şi alte cancere ale sângelui şi ţesuturilor, anomali ereditare ale celulelor sângelui,  deficite imune înnăscute, boli metabolice ereditare, unele forme de tumori solide maligne şi multe altele.

Pentru alte boli, terapia cu celule stem este testată deocamdată în cadrul unor studii clinice, în timp ce, pentru  altele, se fac tratamente experimentale. De exemplu, cercetătorii şi-au pus multe speranţe în celulele stem mezenchimale, datorită cărora se poate vorbi astăzi de o nouă ramură a medicinei – medicina regenerativă.

În lumea medicală apar periodic studii încurajatoare pentru pacienții suferinzi de boli cu posibilități terapeutice limitate. Astfel, în viitor, aplicabilitatea celulelor stem ar putea fi extinsă în cazul unor afecțiuni neurologice grave ca paralizia cerebrală infantilă, accidentul vascular cerebral, traumatisme ale măduvei spinării, boala Alzheimer, tulburări din spectrul autist. De asemenea, celulele stem ar mai putea sprijini tratarea unor afecțiuni cardiovasculare (infarct miocardic, valvulopatii congenitale), cât şi a anumitor boli autoimune  ca scleroza multiplă, forme grave de colagenoze, diabet zaharat de tip I incipient.

Cum se face recoltarea

Cordonul ombilical este preluat la naşterea copilului de personalul specializat care extrage din acesta sânge ombilical. Sângele astfel recoltat se transportă la laborator în scopul validării pentru stocare. Dacă analizele sângelui sunt corespunzătoare, se trece la procedura de recoltare a concentratului de celule stem. Probele obţinute sunt înregistrate, apoi supuse procesului de criogenare. Stocarea celulelor stem se face în criotancuri la circa -200 grade Celsius, în vapori de azot lichid. Teoretic, probele pot fi păstrate pe termen nelimitat.

Unele bănci de celule stem stochează, în afară de concentratul de celule stem din sângele ombilical, porţiuni din cordonul ombilical, bogat în Gelatină Wharton, din care se pot izola celule mezenchimale. Acest tip de celule se poate diferenţia în celule osoase, miocardice, hepatice, tegumentare, nervoase şi are o capacitate de multiplicare considerabilă.

În situaţia în care un copil are nevoie de un transplant, la cererea părinţilor, banca eliberează proba și o transportă la spitalul unde se desfăşoară operaţia.

Variante de transplant

Celulele stem pot fi utilizate în două moduri: prin transplant autolog (pacienţii primesc transplant cu propriile celule stem) şi prin transplant alogenic (pacienţii primesc transplant cu celule stem recoltate de la un donator compatibil, înrudit sau neînrudit cu el).

Unele boli se tratează preponderent prin transplant alogenic (de exemplu, leucemia acută limfoblastică), în timp ce altele se tratează în special prin transplant autolog (de exemplu, limfomul Hodgkin).

În România

În România, primele recoltări de celule stem ombilicale au început să se realizeze abia în 2006. De atunci, piaţa de profil a avut o serie de fluctuaţii, înregistrând un vârf în 2010, cu o rată a recoltărilor de 12% din totalul de naşteri. În perioada de criză economică s-a produs un declin al ponderii recoltărilor, pentru ca, în ultimii ani, să se situeze la nivelul de circa 6-8%.

Cifrele, ce pot fi considerate totuşi promiţătoare, se află totuşi  în contradicţie cu o reţea destul de puţin dezvoltată. Băncile de stocare a celulelor stem sunt în număr mic, la fel şi spitalele private cu maternităţi care oferă acest serviciu. O altă problemă este legată de faptul că centrele autohtone acreditate să realizeze transplant sunt specializate în transplanturi cu celule stem adulte şi nu cu celule stem de la naştere. Astfel, acest domeniu pare deocamdată a fi în expectativă la noi în ţară.

Puncte slabe ale recoltării de celule stem

Există destul de mulţi critici ai utilităţii reale a recoltării de celule stem la naşterea copilului. Unul dintre argumentele contra este probabilitatea extrem de redusă ca probele stocate în bănci să ajungă să fie folosite de copilul de la care s-a făcut recoltarea sau de un membru al familiei acestuia. Practica a arătat că majoritatea probelor rămân nefolosite, în condiţiile unei investiţii destul de mari (în România, de exemplu, numai kitul de recoltare costă în medie 1.000 de euro, la care se adaugă taxa anuală de stocare de circa 100 de euro).

Totodată, însuşi medicii atrag atenţia că, la un copil diagnosticat cu o maladie gravă, celulele stem prelevate din cordonul său ombilical ar putea conține deja defectul genetic care a cauzat boala. Aşadar, nu vor putea fi folosite, pentru că ar fi ineficiente sau chiar ar favoriza agravarea boli. În numeroase cazuri, şansele de a găsi un donator compatibil într-o bancă publică sau din măduva osoasă a unui adult sunt net superioare.

Pe de altă parte, rezultatele obţinute până în momentul de faţă prin transplantul de celule stem ombilicale sunt considerate insuficiente sau neconcludente în cazul unor afecţiuni.

În aceste condiţii, recoltarea de celele stem la naşterea copilului rămâne o plasă de siguranţă pe care părinţii cu bune posibilităţi financiare e bine să o achiziţioneze. Este posibil ca, în viitorul apropiat, celulele stem să îşi dezvăluie mult mai evident capacităţile terapeutice şi regenerative de excepţie.