Dacă în prima parte a articolului, am povestit mai mult despre acomodarea la grădiniță și de relația educator-părinte, partea a doua, cea de azi, pune accentul pe conceptele de joacă și învățare a copiilor de la grupă mică. Sau călătorii de învățare în grup, cum le numește Simona Murgoci, autoarea articolului.
Simona Murgoci este profesor în învățământul preșcolar la Școala Primară Spectrum București, din cartierul Colentina. Ea este absolventă a Facultății de Psihologie și Științelor Educatiei din cadrul Universității București, având și un master în management educațional.
Simona are o experiență de 30 ani de învățământul preșcolar de stat, iar din 2002 lucrează în sistemul privat autorizat și acreditat.
Copiii cu grad de autonomie personală se joacă singuri, fără a se limita doar la manipularea obiectelor haotic și abandonarea lor peste tot.
Chiar si la 3-3,5 ani își stabilesc un plan în cuvinte sau acțiuni senzoriale, cu sau fără parteneri de joc, fără ajutorul adultului. Pot povesti cu ușurință despre ce au făcut, pentru că au trăit experiența prin joc solitar sau cu parteneri. Aceste interacțiuni sociale complexe îi sunt necesare unui copil de grupă mică pentru dezvoltarea sa ulterioară.
Prin joaca de-adevăratelea cu cei de vârstă lor sau singuri, doar sub supravegherea unui adult, copiii de grupa mică experimentează cum să interacționeze cu ceilalți și/ sau cu natura într-un mod pozitiv, prin chiuit de bucurie și acțiune, plâns sau râs, prin murdărirea hainele, prin julituri, cățărări în copaci sau cocoțat pe o bancă, teren denivelat.
Învață chiar și atunci când țin în pumn un gândăcel, pun în buzunar o pietricică sau floare uitând (firește) de ea după consumarea plăcerii de a fi liberi.
Aceasta este calea prin care pregătesc copiii de 3-4 ani pentru învățare experiențială în grup. Astfel învață să-și câștige autonomia personală și să aparțină unui grup social, fără:
– a fi ținuți brațe,
– fișe de lucru alb-negru,
– tabletă și joc pe telefon, fără TV,
– proteste și accese de furie,
– a-i învăța să stea pe scaun mult timp,
– a colora doar în contur,
– a fi angrenați într-o sarcină academică peste nivelul de înțelegere, doar de a reproduce mecanic, când dorește părintele să arate altora cât de deștept este copilul lui și cât de multe știe în comparație cu alții.
Aceste activități de educație de grup pe care le susțin și le experimentez la grupa mică sunt potrivite nevoilor lor de stimulare senzorială și nivelului de înțelegere. “Copilărește” mă joc cu ei și explorăm/ experimentăm pentru că așa înțeleg ei la vârsta preșcolară, acesta este nivelul lor de înțelegere.
Împărtășesc idei, concepte între ei prin jocuri în natură, jocul cu obiecte și subiecte, prin răsfoirea cărților și receptarea textelor literare.
La fel de utile sunt și lucrările de grup, când cei mici participă la finalizarea unui produs comun sau prin desen, atunci când reușesc să își transpună singuri, în imagini, proprii idei dobândite.
La vârsta de 3-4 ani se documentează prin propriile experiențe reale pe care le-au avut în familie, în natură, le-au experimentat alături de frați mai mari sau mai mici, de colegii de grupă sau de partenerii de joc.
Aceste experiențe de învățare prin educația simțurilor, de la cel tactil, auditiv, vizual, de orientare, până la emoții și frici, eu le numesc călătorii de învățare în grup.
Valorizez real pentru fiecare copil, mă bucur când văd progres în comportamentul observabil, mă bucur să-l știu că înțelege concepte care-i vor folosi pe tot parcursul vieții.
Practic învață unii de la alții. Eu am doar un rol de liant în această formă de învățare experiențială a simțurilor.
Le ofer stimulare senzorială, îi încurajeze, realizez sinteze punând toate ideile lor cap la cap, îi motivez, îi pun în valoare într-un context nou.
Toți copiii au propriile povestiri de învățare în grup.
Ele includ documentarea și explorarea proprie și obținerea de informații prin jocuri și experiențe, alături de ceilalți copii de aceeași vârstă, în familie, în natură sau la grădiniță.
Educația simțurilor în natură, indiferent de anotimp, fie că este în vacanță sau la grădiniță este baza tuturor învățăturilor pentru cei mici.
Natura poate oferi o serie de concepte pe care copiii le pot explora, înțelege și, astfel, vor obține repere reale: stabilirea unui plan mental, aproximarea distanțelor, perceperea și evitarea unor pericole, succesiunea schimbărilor în natură, împrietenirea cu ceilalți, încrederea în sine, starea de bine, etc
Dacă nu pot merge zilnic în natură cu copiii de grupa mica, aduc în spațiu grădiniței “frânturi din natură”, pentru a le crește legătura cu acesta. Lucrul acesta îi responsabilizează, iar lor le place enorm de mult să se simtă utili.
Copiii mici sunt capabili să exploreze natura în profunzime pe tot parcursul anului, fără fișe și jetoane, astfel încât unele investigații ar putea dura chiar un an sau mai mult.
Ei învață la grădiniță să se accepte împreună, să-și dorească să aparțină unui grup, să urmeze un mentor cum este educatoarea, în călătoriile lor de învățare.
Prin explorare, exersare, muzică, dans și mișcare, jocuri sportive și de grup, ascultarea și citirea în grup a poveștilor, răsfoirea cărților, utilizarea tehnicilor practice și cele de desen liber cei mici vor evolua în ritm propriu și vor fi capabili să-și exprime propriile nevoi, să-și exprime propriile trăiri, percepții și reprezentări pentru a decoda mesaje oferite de contextul natural pentru a-l înțelege.
Eu sunt un mentor ce-i inspiră pe cei mici, încurajez fascinația, creativitatea copiilor pentru multe subiecte, concepte de bază cum ar fi elemente de biologie, fizică, chimie, geografie, istoria și concepte matematice, etc.
Adaptarea copiilor mici la mediu grădiniței, socializarea lor, independența, achizițiile cognitive și de comunicare, apartenența la un grup social sunt comportamente care vor dura în timp.
Aceste călătorii de învățare experiențială în grup le vor fi utile și în următorul ciclu de școlarizare.
Simona Murgoci
Prima parte a articolului este aici.