Conștient sau nu, orice părinte ajunge la un moment dat să modeleze comportamentul copilului său prin metoda recompensei.
Justificarea este faptul că „funcționează”.
Există totuși o diferență între un lucru care funcționează și o alegere corectă.
Dacă îți lipsesc niște bani și a fura reprezintă o soluție.
Este însă cea corectă?
Cu siguranță că nu.
Prețul plătit pentru a rezolva acea problemă este mult prea mare – pierderea integrității.
Îți arătăm azi repercusiunile metodei recompensei astfel ca tu să decizi dacă merită sau nu acest model care „funcționează”.
Manipularea
Mai devreme sau mai târziu, orice copil realizează că recompensa este un mod de a manipula comportamentele celorlalți.
Nu va dura mult până va întoarce foaia.
Va fi el cel care va începe să stabileasă „prețul” pentru activități zilnice.
Vrei să-mi fac patul? Dacă îmi dai o bomboană, poate îl fac. Pentru două, îl fac chiar acum.
sursa foto: Pinterest
Dependența
Asemeni oricărui drog, recompensa va fi percepută de fiecare dată ca fiind tot mai puțin satisfăcătoare.
Copilul va deveni tot mai dornic de a primi mai mult doar pentru a obține același sentiment de împlinire.
Dacă înainte îl puteai ruga să facă ordine în cameră în schimbul unei ore pe calculator, cu trecerea timpului pretențiile sale vor crește.
Creierul i-o dictează.
În încercarea de a construi un copil responsabil și autonom, creăm dependenți de recompense.
Saturația
În cazul fericit în care copilul nu devine dependent de recompense, extrema cealaltă va fi saturația.
L-ai obișnuit cu un sticker amuzant pe frigider pentru temele zilnice?
„Nu mai vreau nici un sticker!
Uite, e frigiderul plin de stickere și nici nu mai sunt așa drăguțe!”
Oricine s-ar plictisi chiar și de mâncarea preferată, dacă ar avea parte de ea zilnic.
sursa foto: Mom Junction
Devierea
Atenția copilului se mută de pe sarcina în sine, asupra finalizării doar de dragul recompensei.
O temă făcută în grabă pentru a fi lăsat afară nu e totuna cu o lecție făcută conștiincios, concentrat și asumat.
Prima poate fi plină de greșeli, copilul nu reține nimic și nu este stimulat.
A doua este o cărămidă bine așezată în fundația unei bune culturi și educații.
Presiune
Pentru părinte poate aduce un sentiment de împlinire recompensarea oricărui comportament bun.
Însă copilul va începe să se simtă tot mai obligat să „facă mereu bine”.
Chiar dacă la început jocul recompensei este apreciat, în timp copilul va vedea condiționarea.
Părinții care îi acordă laude numai dacă ia doar 10 la toate materiile, să spunem.
De aici până la „mă iubesc doar pentru rezultatele bune de la școală” nu este decât un pas. Iar asta este suficient pentru a demotiva chiar și un adult, nu doar un copil.