De ce a fi părinte este greu, dar este cel mai frumos lucru din lume

Meseria de părinte este cea mai grea, dar și cea mai frumoasă. De foarte multe ori am auzit aceste cuvinte, dar nu le-am dat prea mare importanță, până în zua în care am aflat că eu insămi voi deveni mamă. Bucuria momentului a venit la pachet cu teamă și neliniștite, dar pe măsură ce am dobândit experiență, lucrurile au început să intre pe un drum normal.

Cum să nu greșesc în calitate de părinte? Cum să repar erorile făcute? Cum să devin o mamă bună? Nici astăzi nu am reușit să găsesc toate răspunsurile la aceste întrebări, pentru că fiecare zi, oră, minut sau secundă petrecute alături de fetița mea au fost adevărate provocări. În timp, mi-am dat seama că nu există părinte perfect, așa că eu mi-am propus să fiu un părinte real, care să învețe din propriile greșeli.

Meseria de părinte nu este un job cu program de la 9 la 17, nu poți abandona atunci când te saturi, ci durează toată viața. Mie mi-a adus cele mai prețioase diplome: orice progres făcut de fiica mea îmi aducea medalia de aur într-o carieră care mi-a oferit cele mai mari satisfacții din viață.

Meseria de părinte se plătește în declarații de iubire, râsete și îmbrățisări

Pe măsură ce puiul meu crește, îmi dau seama că a fi un părinte bun înseamnă  mai mult decât să-i acoperi copilului toate nevoile – să îl hrănești corect și sănătos, să ai grijă de vestimentația sa, educația, să-i oferi un cămin călduros s.a.m.d. Nici aceste necesități nu sunt simplu de oferit, însă ceea ce mie mi se pare mai provocator este  să descopăr cum să fiu părintele de care copilul meu are nevoie. Acest lucru presupune să îmi cunosc copilul foarte bine și să reacționez rapid și în mod corespunzător la nevoile lui.

Să fii o mamă bună nu se învață niciunde, ci se simte, iar rolul de părinte se trăiește cu tot sufletul. În fond, niciun copil nu vine cu instrucțiuni de folosire, dar este cel mai valoros „produs” al vieții noastre. Nu ne naștem părinți, ci devenim și depinde doar de noi dacă putem sau nu să devenim mai buni pentru copiii noștri.

Mi-am dorit tot timpul să fiu o mamă perfecta, dar am realizat că perfecțiunea nu poate fi atinsă niciodată și m-am obișnuit cu gândul acesta. Am încercat să îmi descopăr calitățile de mamă dar și defectele și slăbiciunile. Chiar dacă nu reușesc întotdeauna să găsesc rezolvări la problemele care mă preocupă, am înțeles că trebuie să am așteptări reale, atât de la mine, cât și din partea fetiței mele. Relația dintre mamă și copil nu se dezvoltă ușor, chiar dacă este una dintre cele mai puternice legături din lume. Nu uit niciodată că puiul meu este minunat, iar singurul avantaj pe care îl am în fața copilului meu este experiența, fără să am neapărat vreun merit pentru asta.

Chiar dacă este un job greu, meseria de părinte are și cea mai valoroasă plată: zîmbetele copilului meu, momentele de fericire, declarațiile de dragoste și mâinile micuțe care mă îmbrățisează de fiecare dată când ajung acasă după o zi obositoare de muncă. Cu o asemenea răsplată, toata oboseala și temerile mele devin inexistente.

Ce implic constant in meseria de părinte

Dincolo de toate manualele de parenting, nu există reguli foarte clare privind creșterea corecta a unui copil. Fiecare copil este diferit, cum si fiecare părinte este diferit. În consecință, ceea ce i se potrivește perfect copilului meu, s-ar putea să nu i se potrivească altui micuț, chiar dacă au – de exemplu – aceeași vârsta. Meseria de părinte se învață din mersm se personalizează mereu, nu există o formulă potrivită pentru toată lumea. Pentru rezultate pozitive, sunt importante câteva noțiuni de bază, care să îi formeze copilului o personalitate puternică și independentă- susțin psihologii.

sursa foto: Pinterest

Am încercat să aplic aceste trei chestiuni generale, care nu dau greș niciodată:

· iubirea condiționată a copilului

· stabilirea unor limite atunci când este cazul

· oferirea libertății necesare pentru a se dezvolta natural.

Iubirea necondiționată pe care o ofer puiului meu mi-a adus trăiri și sentimente de care nu m-aș fi simțit niciodată capabilă. Cei mici sunt cea mai mare dovadă că, atunci când oferim sincer iubire, o primim inapoi, în egală măsură. Un copil iubit este un copil fericit, iar copiii se dezvoltă cel mai bine atunci când sunt fericiți.

Stabilirea unor limite pentru copilul meu nu este un lucru pe care îl realizez întotdeauna cu ușurință. Sunt conștientă că lumea în care trăiește și se dezvoltă copilul meu nu este întotdeauna una foarte bună, ci este plină de necunoscute și de neprevăzut. Tocmai de aceea, limitele sunt necesare, chiar dacă puiului meu nu îi plac întotdeauna. Îmi dau seama cât de grea este meseria de părinte atunci când trebuie să opresc plânsetele ori furiile fetiței mele, când refuză sau acceptă mai greu anumite reguli,

Libertatea de a se dezvolta natural este un alt lucru dificil, de care orice părinte trebuie să țină cont. Psihologii spun că libertatea unui copil crește odată cu vârsta lui. Încerc, pe cât posibil, să îi dau posibilitatea copilului meu să facă alegeri simple, potrivit vârstei pe care o are – este un mod de a-l pregăti pentru decizii mai grele, atunci când va crește. Rodul muncii mele apare atunci când fetița mea se dezvoltă și crește conform așteptărilor mele, iar atunci realizez că meseria de părinte este, cu adevărat, cea mai frumoasă din lume. Chiar dacă zilnic, mereu am câte ceva de învățat.