Cum poți acorda primul ajutor copilului tău, în caz de luxații, entorse şi fracturi

Printre cele mai frecvente accidente ale copiilor se numără şi luxațiile, entorsele sau fracturile.

Entorsele şi luxațiile sunt alterări ale integrității țesuturilor ce participă, alături de oase, la formarea articulațiilor. În cazul entorselor se produc rupturi în diferite grade ale țesuturilor care înconjoară articulațiile, fără însă a apărea deplasarea oaselor unul faţă de celălalt. Luxațiile reprezintă traumatisme mai severe ale țesuturilor moi dintr-o articulație, care permit deplasări ale oaselor până la pierderea totală a contactului dintre ele.

Fracturile sunt cele mai grave traumatisme ale osului şi constau, practic, în întreruperea continuității unui os (fie prin fisurare, fie prin rupere).

Ce trebuie să faci dacă micuțul tău a suferit un traumatism?

În primul rând trebuie să determini dacă este vorba de o fractură sau doar o entorsă ori o luxație. În toate cele trei cazuri la locul traumatismului apare durere însoțită de umflarea, încălzirea şi înroșirea regiunii respective, iar în cazul luxațiilor şi al fracturilor cu deplasare apare deformarea zonei afectate.

Pentru fracturi există câteva semne specifice:

– se aude un zgomot asemănător unei scrâșnituri, la mișcare;

– copilul resimte o durere puternică dacă încearcă să se sprijine pe membrul respectiv, să îl miște sau să atingă locul afectat;

– locul unde s-a produs fractura este deformat sau iese un fragment de os prin piele (nu întotdeauna).

Diferențierea dintre o fractură fără deplasarea fragmentelor osoase şi o entorsă sau o luxație parțială este adesea greu de făcut în absenţa unei radiografii. Indicat este ca în această situație să apelezi la un serviciu medical de urgenţă.

Este important să știi că în traumatismele care au implicat coloana vertebrală sau craniul este interzis să miști copilul până la sosirea ambulanţei.

Dacă la suprafața pielii nu observi prezenţa unei răni prin care să iasă în afară un fragment osos, atunci pune pe zona traumatizată gheaţă sau comprese reci cu apă. Nu trage de membrul afectat pentru repoziționarea oaselor! Aceste manevre se fac doar de către medicul ortoped. Copilul trebuie pe cât posibil să nu miște membrul afectat. Ceea ce poți face tu este să  i-l imobilizezi, fără să-i schimbi poziția, cu ajutorul unor atele improvizate din scândurele, beţe sau alte materiale dure.

În fracturile deschise există riscul foarte mare de infectare a leziunii produse de osul care a ieșit la suprafața pielii. Până la sosirea personalului medical specializat, îndepărtează hainele din jurul rănii cu ajutorul unei foarfeci sau rupe-le pur şi simplu, astfel încât să rămână liberă o zona de aproximativ 15 centimetri în jurul ei. Nu încerca  să introduci fragmentele osoase înapoi prin piele. Se poate produce o suprainfecție a rănii.

Cel mai bun tratament pentru orice afecțiune este prevenirea apariției acesteia, așa că iată câteva sfaturi:

– pentru sugari, îngrădeşte accesul spre scări sau spre zone cu diferențe de nivel, atât la urcare, cât şi la coborâre;

– pentru preșcolari şi școlari, în special pentru cei care practică un sport, procură echipamente de protecție şi învață-i să le folosească;

– învață copilul „să cadă”; învață-l să se sprijine în mână cât să-şi poată imprima o mișcare de rostogolire;

– folosește scaunele pentru copii şi centurile de siguranță atunci când călătoriți cu mașina.