Ca părinţi, ne-am dori ca micuţii noştri să fie feriţi în viaţă de orice necazuri sau dezamăgiri. Să nu treacă vreodată prin experienţe negative care să le producă suferinţă.
Dar ştim cu toţii că acest lucru este imposibil. Iar cea mai bună modalitate de a-i ajuta este să îi pregătim cât mai bine pentru a face faţă situaţiilor dificile. Această capacitate pe care trebuie să o dobândim cu toţii încă din copilărie este denumită rezilienţă.
Rezilienţa presupune mai multe abilităţi:
-Să reuşeşti să treci prin greutăţile vieţii, revenind fără mari probleme la starea emoţională de dinainte de evenimentul negativ;
-Să te adaptezi la contexte nefavorabile care nu pot fi schimbate, păstrând o atitudine pozitivă;
-Să percepi dificultăţile ca pe o ocazie de a învăţa şi de a deveni mai puternic.
Ce trebuie să ştie cei care au în grijă copii
În cazul copiilor, rezilienţa trebuie asistată de adulţii din jur şi în special de părinţi. Cei mici au nevoie să fie încurajaţi, susţinuţi, stimulaţi în acest sens.
Pentru a reuşi să consolideze rezilienţa copiilor lor, cei mari trebuie să înţeleagă care este rolul lor din acest punct de vedere.
Astfel, este important de ştiut că:
▪ Adulții din preajma copilului influenţează major dezvoltarea capacităţii de rezilienţă a acestuia.
▪ Formarea unei bune capacităţi de reziliență este favorizată de existenţa unei relații pozitive dintre adulți și copil.
▪ Copiii iau ca model rezilienţa părinţilor şi a altor adulţi apropiaţi. Astfel, dacă aceştia din urmă au ei înşişi probleme în a face faţă situaţiilor dificile, copiii riscă să nu dispună de o capacitate prea mare de rezilienţă.
▪ Expunerea copilului la foarte multe greutăţi nu conduce la o consolidare mai accentuată a rezilienţei, ci dimpotrivă. Cu cât numărul de provocări pe care trebuie să le înfrunte copilul este mai mare, cu atât mai greu îi va fi acestuia să fie rezilient.
Ce putem face efectiv
- Să le consolidăm de timpuriu copiilor încrederea în forţele proprii şi stima de sine;
- Să îi creştem în spiritul speranţei şi optimismului;
- Să îi învăţăm să își asume riscuri rezonabile pentru a-şi atinge scopurile;
- Să le oferim sfaturi utile pentru a alege soluţia potrivită rezolvării fiecărei dificultăţi în parte;
- Să îi impulsionăm să nu se lase bătuţi cu uşurinţă şi să ducă la final acţiunile iniţiate;
- Să îi lăsăm să simtă că pot lua ei înşişi decizii şi pot avea propriile opţiuni;
- Să îi ajutăm să îşi descopere punctele slabe şi punctele forte;
- Să îi învăţăm că eşecul, ca şi succesul, face parte din viaţa noastră şi ne ajută să evoluăm;
- Să le stimulăm abilităţile şi creativitatea.
Mesajul trebuie să fie unul simplu
Deşi acest proces pare unul complicat, în realitate, vorbim de transmiterea unor idei simple şi clare.
Copilul trebuie să conştientizeze treptat că dificultățile care apar în viaţa lui sunt situații naturale şi trecătoare. Că viaţa lui nu va fi influenţată pe de-a întregul de un eveniment negativ petrecut la un moment dat.
Părinţii vor reuşi să transmită acest mesaj vorbind cu copilul, încercând să îi înţeleagă temerile şi ajutând-l să găsescă soluții pentru ieşirea din impas.
În plus, contează mult ca stresul şi emoţiile negative generate de o situaţie dificilă să fie atenuate prin anumite măsuri. De exemplu, cooptarea celui mic în activități care îi fac plăcere sau înlesnirea petrecerii timpului său liber alături de prietenii preferaţi.
În acest mod, momentele dificile vor fi mai uşor de suportat de către copil. Veţi diminua riscul ca micuţul să dezvolte traume sau teamă faţă alte posibile dificultăţi şi îi veţi consolida acestuia capacitatea de rezilienţă.