Cum îți pregătești copilulul cel mare pentru nașterea unui frățior sau unei surioare

Venirea unui nou copil în familie este un moment așteptat cu nerăbdare de părinți, dar dacă nu sunt atenți, primului născut îi poate fi foarte dificilă tranziția.

Ca orice etapă nouă, al doilea copilaș aduce cu sine o mulțime de schimbări. Acestea vor fi vizibile nu doar fizic, în felul în care veți remobila camera sau veți schimba mobilierul pentru a acomoda doi copii, în loc de unul, ci și la nivel psihic, atât pentru părinți, cât și pentru copilașul deja născut.

Cum faci tranziția?

Ține cont de vârsta piciului tău atunci când îi dai vestea că va veni pe lume un nou membru al familiei. Chiar dacă îl consideri prea mic pentru a înțelege, asta nu înseamnă că trebuie să sari peste informarea celui mic cu privire la sosirea bebelușului. Nu vei reuși decât să-l neliniștești dacă păstrezi o atitudine secretoasă.

Pentru cei care nu au încă foarte bine dezvoltată noțiunea timpului, este bine să îi spui în ce anotimp se va naște bebeul. În felul acesta, cel mic se poate acomoda din timp cu ideea și îi poate chiar crea un sentiment plăcut de anticipare, de a-și cunoaște noul partener de joacă.

Copiii sunt foarte sensibili la schimbările de stare ale părinților, așa că vor observa chiar dinainte de naștere că el nu mai este pe primul loc și că mai există cineva care vă ocupă gândurile. Încercați să fiți cât mai relaxați, pentru a nu-i transmite copilului o stare de neliniște pe care să o asocieze cu venirea pe lume a frățiorului sau surioarei.

Pentru a nu se simți singur sau părăsit chiar dinainte de naștere, implicați-l pe cel mic în etapele schimbărilor. Rugați-l să vă ajute cu idei pentru reamenajarea camerei lui pe care o va împărți sau a camerei bebelușului. Puteți chiar să-l lăsați să picteze un perete pentru surioara sau frățiorul său, sau să se gândească la un cadou pe care să îl facă viitorului bebeluș. Astfel, întâiul născut îl va asocia pe bebe cu lucruri plăcute, care aduc familia și mai mult împreună.

Explicați-i de unde vine bebele. Mai exact, din burtică, unde momentan doarme, se hrănește și crește, la fel cum a făcut-o și el când era mic. Astfel, puiul tău nu va fi gelos, văzând că deja sunt între el și bebe mai multe asemănări decât ar fi crezut.

Asigură-l că bebe e un motiv de bucurie pentru toată lumea și nu se va pune vreodată problema care este mai bun sau mai iubit dintre ei doi. Păstrând ritualurile pe care vi le-ați format împreună, își va da seama că noul bebeluș nu îl dă la o parte, ci este motiv de bucurie, deoarece noi obiceiuri distractive pot lua naștere odată cu el.

Când se naște bebe, nu amânați întâlnirea dintre frați. Astfel, cel mare nu va resimți nașterea drept o separare de mamă, ci drept o întâlnire cu încă un membru al familiei pe care să-l iubească și de care să fie la rândul lui iubit.

Cel mare va observa că în primele luni de viață, toți adulții familiei vor fi absorbiți de bebeluș. Explicați-i că e normal, pentru că frățiorul sau surioara nu poate face nimic singur și la fel ați făcut și când era el mic. Este un prilej bun să scoateți albumul cu fotografii și să-i arătați că și în jurul lui se strângea familia cu același entuziasm. Asigurați-l că odată ce bebele devine mai puțin dependent de un adult, va avea un companion de nădejde și cei doi se vor putea bucura împreună de aceeași atenție din partea ambilor părinți.

Un aspect care uneori le scapă părinților este acela al implicării ambilor parteneri. Fiți atenți să nu cadă toate sarcinile legate de noul-născut în grija mamei. Copilul s-ar putea simți abandonat și există riscul de a interpreta greșit. De asemenea, nu vreți să creați „tabere”, cel mare decizând brusc că îl place mai mult pe tati, deoarece el este mai dispus să-i acorde atenție ca și până atunci, iar bebele să rămână cu mami. Chiar dacă gelozia copilului este normală, nu trebuie totuși să se transforme în motiv de suspiciune că fiecare părinte va avea un preferat. Încercați să petreceți timp cu el, și după naștere, cu amândoi, în aceeași măsură.

Puneți în valoare noua sa poziție de frate mai mare. Arătați-i că este privilegiat, deoarece sunt multe activități pe care le poate face împreună cu părinții, pe care bebe încă nu le poate face. Cum ar fi de exemplu jucatul cu mașinuțele, mâncatul unei înghețate sau întrecerile pe bicicletă.

Nu îi negați momentele de tristețe. Sunt naturale și vă oferă o ocazie bună de a-i da drept exemplu alte familii în care există frați și cât de bune sunt relațiile între ei. Nu îl obligați să devină mai „mare” decât este, asumându-și responsabilități vizavi de copilul mai mic care îl pot face să simtă că el nu mai are dreptul la copilărie.