Cum îți dai seama că suferi de burnout?

Este luni și cu siguranță ți-a fost mai greu decât de obicei să te dai jos din pat. Cu atât mai greu dacă ești o mamă care s-a întors la serviciu.

A fi părinte nu e ușor deloc. Iar pentru cele care merg și la serviciu, situația poate deveni și mai spinoasă. Nu doar pentru că se împart între două lumi diferite, dar de multe ori apare sentimentul de vină.

Pentru ce? Pentru că nu sunt acasă cu puiul lor. Sau pentru că simt că ar putea performa mai bine la serviciu dacă ar reuși să se odihnească mai bine.

Fie că lucrează de acasă sau la birou, sentimentul de frustrare este comun tuturor mamelor.

Pe lângă grijile vizavi de cum ne creștem copiii cât mai bine, apare și frustrarea de a nu reuși să fim tot ce ne dorim pe toate planurile.

Începi să ai dubii legat de orice vrei să faci? Nu ești sigură că eforturile tale de la serviciu merită sacrificiul de a-i lăsa acasă pe cei mici?

Dacă ești acasă cu copiii, simți că ar trebui de fapt să fii la serviciu? Când ești la serviciu te gândești că ar trebui să fii mai degrabă acasă cu cel mic? Te întrebi mereu ce ar trebui să faci diferit pentru a fi mai sigură de alegerile tale?

Acestea sunt câteva dintre semnalele că suferi de burnout.

Este un lucru comun mamelor care se întorc la serviciu. Însă vestea bună este că există strategii cu ajutorul cărora poți ieși din această stare debilitantă.

Pas cu pas

Dale Carnegie spunea că dacă ai un munte de vase, nu trebuie să le speli pe toate odată. Tot ce trebuie să faci e să speli o farfurie. Și apoi pe următoarea.

Farfurie cu farfurie, muntele va dispărea. Așadar, concentrează-te pe ce ai în fața ta la momentul respectiv.

Fără gânduri adiacente legate de ce face cel mic acasă. „S-o descurca sau nu bona cu puiul meu? Oare îi e și lui la fel de dor cât îmi e mie de el? Poate ar trebui să muncesc mai mult azi ca mâine să plec mai devreme de la birou.”

Nu trebuie să le rezolvi pe toate în același timp. Iar când nu apuci să faci un lucru pe care ți l-ai propus, nu o lua ca pe un eșec. Cu siguranță nu e o chestiune de viață și de moarte.

Cere ajutor

Din păcate, ni s-a imprimat adânc de mici să excelăm la tot. Iar când dăm de greu, să strângem din dinți și să mergem mai departe, ca un „adevărat învingător”!

Este o mentalitate oarbă la faptul că suntem oameni, că avem limite. Că avem sentimente, nevoi și vulnerabilități. Nevoie de răgaz uneori, de atenție alteori, de o mână de ajutor. Până la urmă nu asta e frumusețea vieții? Să împarți binele și greul cu ceilalți? Fă-ți curaj și cere ajutor înainte să te simți copleșită.

Crește copii descurcăreți

Aș fi putut spune independenți. Dar putem cădea în capcana de mai sus. Cea în care le cerem să facă totul singuri fără să crâcnească atunci când se simt depășiți. Sunt lucruri mici, dar care îți vor ușura viața extrem de mult.

Nu vei fi mereu acolo să îi speli pe dinți. Sau să le compui ținuta. Este drăguț să o faci când ai timp și dacă este neapărat nevoie. Însă sunt activități pe care este natural să le poată face și singuri de la o anumită vârstă.

Până la urmă scopul e să creștem oameni responsabili, nu-i așa?

Acceptă-ți stările

Nu e nimic rușinos în a simți nesiguranță, teamă sau frustrare. În loc să afișăm zâmbete false care le transmit celorlalți că totul este sub control, mai sănătos este să ne asumăm trăirile.

Vorbește deschis cu partenerul sau un membru al familiei când te simți copleșită. Necazurile se înjumătățesc și bucuriile se dublează atunci când le spui cuiva drag.