Principala preocupare a părinților este aceea de a-și ști copilul în siguranță. Iar una dintre cele mai importante lecții pentru cel mic este legată de interacțiunea cu străinii.
Tendința generală este de a interzice copilului să vorbească cu necunoscuții. „Paza bună trece primejdia rea.”Așa ni s-a spus când eram mici, asta transmitem mai departe. Totuși, interdicția nu este o soluție.
Repercursiunile interdicției
Spunând copilului să nu interacționeze cu străinii, îi creăm sentimentul de teamă și nesiguranță.
Ba chiar există riscul de a forma un individ antisocial. Și cel mai periculos, un individ intolerant, care îi va judeca pe ceilalți după aparențe. Atunci cum gestionăm chestiunea străinilor?
Ce este un străin?
Noțiunea de străin poate fi destul de dificil de înțeles de către un copil cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani. În plus, copilul poate fi confuz, văzându-și părinții interacționând cu străini, în timp ce el nu are voie să facă asta.
Și apoi, cum îi explici de ce să nu vorbească cu necunoscuți fără să îi induci frică?
Doar străinii sunt „problema”?
Din păcate, statisticile arată că abuzurile asupra copiilor sunt într-o proporție covârșitoare inițiate de persoane din anturajul copilului!
Deci chiar dacă nu ar vorbi niciodată nesupravegheat cu un străin, tot nu este protejat întru totul. Mai sănătos este să-l înveți să recunoască acele comportamente pe care le poate accepta din partea adulților.
Ce nu are voie un străin?
Orice persoană necunoscută care îl abordează atunci când este singur trebuie tratată cu distanță și scepticism.
Dacă un necunoscut se apropie de el, spune-i să păstreze o distanță de cel puțin un braț. E bine să spună cu glas tare că nu are voie să vorbească cu străinii când e neînsoțit.
De asemenea, orice persoană străină care spune că vrea să-i încredințeze un secret este suspectă. Secretele se spun între cunoscuți, prieteni și membri ai familiei.
Copilul nu trebuie să permită necunoscuților să-l atingă în lipsa părinților. Și în acest caz, să spună cu glas tare că nu cunoaște persoana și să se îndepărteze cât mai repede.
sursa foto: Pinterest
Când poate vorbi cu un străin?
Oricând este însoțit de unul dintre părinți sau educatori, copilul poate vorbi la rândul lui cu străini.
Este cadrul perfect pentru exersarea politeții și a artei conversației. Dacă este singur sau se pierde de tine, spune-i să apeleze la persoane în uniforme pentru a-l ajuta.
În cazul în care nu găsește polițiști, paznici sau alte cadre în uniformă, cel mai sigur este să apeleze la femei în vârstă.
De asemenea, orice adult însoțit de un copil poate fi un bun aliat în a-și regăsi părinții.
Dacă observă că este urmărit, spune-i să caute locuri aglomerate, unde prezența altor persoane l-ar proteja.
De multe ori, soluția pentru a scăpa de un străin este să ceară ajutorul unei alte persoane străine. Așadar, nu trebuie să coreleze ideea de necunoscut cu cea de „om rău”. Chiar și un străin îi poate fi prieten.
Ce nu ai voie să faci ca părinte
Evită replici de genul „străinii pot să te răpească” sau „ce mă fac dacă te fură cineva”!
Gestionarea interacțiunilor cu străinii trebuie să fie făcută cu un sentiment de siguranță de sine, nicidecum cu teamă.