Anxietatea înseamnă neliniște, deci teamă, care se manifestă adesea la copii încă din primele lor zile de viață.
Plânsetele denotă întotdeauna o indispoziție. Sugarul căruia îi e foame, care este jenat de un scutec murdar sau care se simte singur, n-are cuvinte pentru a exprima ceea ce-l deranjează. El își exprimă supărarea prin intermediul scântecelor sau plânsetelor.
Copilul pefect este cel care este întotdeauna calm, drăguț, ascultător și politicos, care zâmbește, nu plânge aproape niciodată, nu e pretențios și pare întotdeauna să răspundă așteptărilor mamei și tatălui, la rândul invidiați de numeroși alți părinți, mai ales dacă propiii lor copii sunt agitați.
În aparență, copilul e fericit, însă, în realitate acestuia îi este foarte frică. Acest copil nu trăiește, ci supraviețuiește. Întreaga lui energie este îndreptată către un singur scop: să răspundă așteptărilor celorlalți pentru a nu fi respins, abandonat sau lăsat deoparte.
Ce putem face pentru a diminua anxietatea la acești copii?
Ar fi de dorit să-i învățăm pe copii anxioși, prin intermediul jocurilor și al activităților, că și ei au dreptul de a face zgomot, de a fi în dezacord sau de a-și murdări mâinile, de-ai învăța că asemenea acțiuni nu reprezintă un pericol.
Ce este anxietatea generalizată? Este o neliniște care afectează aproape toate domeniile vieții copilului anxios: situațiile noi, străinii, sunetele stridente, liniștea, întunericul, deplasările cu automobilul, animalele, insectele, ceilalți copii, profesorii, eșecurile, etc.
Putem face următorul exercițiu – care este eficace pentru toți copiii mai mari de șase ani ce se luptă cu anxietatea: îi cerem copilului să deseneze un drum, să se imagineze ca fiind acolo, privind înainte. Când copilul a terminat de desenat drumul, îi cerem acestuia să-și imagineze că a existat o problemă, s-a produs o surpare care a creat o groapă mare și că aceasta îi taie drumul, chiar prin fața lui. Îl rugăm să deseneze și această groapă. În continuare, îl vom face să remarce că desi în desenul lui există o gaură, el este liber să o șteargă sau să refacă desenul pentru a putea avansa.
Important pentru copil este să ajungă să considere ca poate de acum înainte să avanseze și să scape de acele temeri care-l țineau până atunci pe loc.
Despre autorul acestui articol:
Andreea Năstase este psiholog logoped cu drept de liberă practică în psihologie clinică, psihopedagogie specială şi psihoterapie cognitiv comportamentală, având o experienţă de 10 ani în domeniul educaţiei ce au rezultat în competenţă desăvârşită în stimularea, dezvoltarea şi corectarea limbajului verbal şi non-verbal.
Aceasta susţine diferite ateliere de dezvoltare personală pentru copii, ateliere de dicţie pentru copii, prezentări şi cursuri în domeniul psihologiei şi logopediei.
Iubeşte extrem de mult să lucreze cu copiii, sa se joace şi să intre în lumea lor, având o mare satisfacţie când aceştia înregistrează progrese şi rezultate pozitive în terapia logopedică şi intervenţia psihologică.
„Nu cred că mi s-ar fi potrivit altă meserie decat cea pe care o am astăzi!
Mă regăsesc în totalitate în următorul enunţ: Singurul mod de a realiza lucruri extraordinare este să iubeşti ceea ce faci!”