Cum îl ajută fiica noastră pe tatăl ei să fie un om mai bun

Majoritatea site-urile de parenting abundă de informații pentru mame: ce trebuie să faci ca să fii o mamă bună, cum să consolidezi relația cu copilul, cum se schimbă o mamă după apariția primului sau al doilea copil, etc. Totuși, nu trebuie scoși din ecuație tații, pentru că și ei dețin un rol la fel de important în creșterea și educarea unui copil.

De cele mai multe ori, apariția unui fetițe în familie îl ajută pe tată să devină mai bun. Așa s-a întâmplat și în cazul nostru. Apariția pe lume a fiicei mele l-a schimbat radical pe tatăl ei: l-a făcut mai responsabil, mai atent, empatic și mai grijuliu. El a primit un rol nou, care l-a făcut mândru și foarte bucuros.

Potrivit studiilor recente, un tată afectiv participă concret la formarea fiicei lui încă din primele ei luni de viață.

În volumul Cum să fii un tată bun pentru fiica ta, psihanalistul Alain Braconnier sublinia că destinul fiecărei femei depinde foarte mult de relaţia pe care, în timpul copilăriei, a avut-o cu tatăl ei: ”Această relaţie îi va consolida întreaga existenţă atunci când, din fetiţa, ea va deveni adolescentă, apoi femeie, iubită sau soţie. A înţelege relaţia pe care o fată o are cu tatăl ei înseamnă a înţelege rolul pe care acesta îl joacă în formarea ei ca tânără şi apoi, ca femeie.”

Cum îl ajută fiica noastră pe tatăl ei să devină un om mai bun?

A devenit un om informat și implicat

Încă din timpul sarcinii, viitorul tătic a început să se pregătească pentru întâlnirea cu micuța noastră ca pentru unul dintre cele mai importante examene ale vieții. Acest moment a adus multe emoți, dar și o serie de griji și întrebări. Așa că internetul a devenit principala sursă de documentare: obișnuiam să căutăm împreună informații despre evoluția fătului, în timpul sarcinii.

Tot împreună, am mes la cursuri specializate, unde a învățat – alături de mine – cum se schimbă un pampers sau cum se face băița. Implicarea lui activă mi-a dat mai multă siguranță, dar și convingerea că va fi un tată bun și responsabil pentru fiica mea.

A devenit un om răbdător

Venirea pe lume a unui copil îi testează părintelui răbdarea. De altfel, răbdarea este unul dintre darurile cele mai importante pe care vrem și trebuie să le oferim copiilor noștri.

Fetita noastră nu a fost niciodată un copil care să ne facă mari probleme, iar tatăl ei reușea, de cele mai multe ori, să se impună printr-un ton calm și ferm, indiferent despre ce era vorba.

A devenit un om grijuliu și mult mai tandru

În clipa în care soțul meu a luat-o pentru oară în brațe pe fiica noastră, mi-am dat seama că, atunci începe una dintre cele mai frumoase povești, care va dura toată viața. Este o călătorie pe care o fac amândoi printre ani, cu răbdare, grijă și dragoste.

Tatăl descoperă o nouă lume la care nu a mai avut acces – cea a feminităţii inocente, foarte vulnerabile uneori, iar acest lucru îi va solicita toată atenția, grija și concentrarea.

A devenit un om mai resposabil

Venirea pe lume a unui copil responsabilizează părinții, Așa s-a întâmplat cu tatăl fetiței mele.

Responsabilitatea lui a început înainte de venirea ei pe lume, încă din timpul sarcinii.

Deși se simțea destul de intimidat atunci când a facut pentru prima dată lucruri precum masajul sau hrănirea copilului, în timp a căpătat experiență, iar implicarea lui activă în îngrijirea bebeblușului i-a dat încrederea că poate deveni un tată foarte bun și un ajutor foarte important pentru mine.

Între timp, am renunțat la prejudecata potrivit căreia mamele sunt întotdeauna mult mai pricepute în îngrijirea și educarea copilului decât un tată, tocmai de aceea am încercat împreună să facem cea mai bună echipă pentru creșterea și educarea fetiței noastre. Întotdeauna îi recunosc eforturile pe care le face, îl încurajez în încercările lui și îl laud sincer de fiecare dată.

A devenit un om care își exprimă ușor sentimentele

Întotdeauna, un copil poate să ofere lecții de viață părinților. Trebuie doar să fim receptivi la aceste lecții și să reacționăm în consecință.

Firea deschisă și foarte comunicativă a fetiței mele l-a făcut pe tatăl ei să reacționeze la fel. Cu puritatea caracteristică vârstei, micuța noastră nu își ascunde niciodată sentimentele. Iar acest lucru îl face și pe tatăl ei să reacționeze la fel.

Fără doar și poate, fetița mea a reușit să îl facă pe tatăl ei un om mai bun, iar implicarea lui a adus un plus de valoare în creșterea și educația ei. Psihologii susțin că este foarte importantă implicarea tatălui în viața unui copil, întrucât acest lucru contribuie la creșterea mult mai armonioasă a copilului și la dezvoltarea mai echilibrată a acestuia. Întotdeauna, iubirea paternă este o formă complementară a iubirii materne, iar acest lucru contribuie substanțial la fericirea și împlinirea întregii familii.